Îndrăgostită de tine

|Nu pot|

Mesajul de aseară m-a făcut să stau trează toată noaptea. Cine ar putea fi? La petrecere nu am vorbit cu nimeni în afară de Lucas care era beat.
Stai, dar dacă el a fost ăla care mi-a trimis mesajul? Nu,e imposibil,el nu are numărul meu,iar când i-am spus cuvintele alea era beat,poate a uitat deja.
Gândul ăsta mă macină până în ograda şcolii.
— Ali!
Mă simt chemată şi din instinct mă întorc văzând-o pe Nina venind spre mine zâmbind.
— Siii,cum a fost ieri la petrecere? Întreabă liniştită.
— Ţi-aş pune aceiaşi întrebare. Spun încrucisând bratele la piept.
— Nu te-am mai văzut şi credeam că ai plecat acasă. Spune în apararea ei.
— De ce nu mi-ai spus ca te-ai culcat cu Lucas?
O întreb fără prea multă pierdere de timp. Când îmi aude întrebarea clipeşte rapid din ochi şocată.
— Ci-cine ţi-a spus asta? Spune încet uitându-se împrejur.
— Chiar el,în carne şi oase.
Ea rămâne cu gura căscată şi cu obrajii roşii.
— Nu cred că trebuia să îţi spună asta.
— Din ce motiv? Nu te îngrijora,nu ţi-l fur,acum înţeleg de ce mă vrei departe de el.
— Nu,Ali,nu e ceea ce pare.
Îmi simt telefonul vibrând din buzunarul jachetei. Îl scot repede dornică să termin această discuţie cu Nina.

Număr necunoscut:
Vino în sala de teatru.

Oare ar fi tot ăla de ieri?
— Trebuie să plec,vorbim după. Îi spun Ninei intrând în liceu.
Înca nu ştiu bine locurile de aici, mai ales unde-i sala de teatru,liceul ăsta e enorm,poate fi oriunde.
— Scuze,îmi spui te rog unde-i sala de teatru? Întreb de băiat cam de aceiaşi vârstă cu mine. E mai înalt şi are un corp bine lucrat. Părul negru se combină perfect cu acei ochi verzi fantastici.
— Da sigur,mergi înainte până în capătul holului şi dupa o iei la stânga. E o zonă cam izolată,şi nu prea gaseşti persoane pe acolo. Spune râzând.
— Mersi,ne mai vedem. Spun zâmbind îndreptându-mă spre direcţia indicată de el.

Chiar a avut dreptate,nu e nimeni prin zona asta. Încep să am dubii în privinţa acestui loc. Si dacă e o farsă? Hai Alicia,mişcăte odata,nu fi o fraieră! Îmi spun însumi.
Deschid uşa neagra din faţă şi rămân impresionată de teatrul mare pe care îl vad. Intru încet simtind cum inima imi bate din ce in ce mai tare.
— De ce ieri seara mi-ai spus chestiile alea?
Mă întorc spre locul de unde s-a auzit vocea.
— Ce dracu'? Ai înnebunit? Spun speriată cu mâna la piept.
Se apropie încet de mine.
— Cine ţi-a spus chestiile alea? Mă întreabă din nou ignorându-mi reacţia.
— Nu ţi-am spus nimic!
Spun în apararea mea făcând câtiva paşi în spate.
— Nu eram beat,dar chiar dacă se întâmpla să fiu,ţin minte tot ce am facut. Vocea lui e calmă dar se vede că e nervos.
— Eu nu ti-am spus nimic. Repet din nou.
— Alicia,nu minţi!
În sfârşit m-a chemat pe nume.
— Nu ţi-am spus nimic şi nu am nimic să îţi spun. Îi răspund plecând dar mă simt trasă de mâna sa puternică. Mă ţine de talie uşor şi îi simt respiraţia aproape.
— Eu nu vreau să te iau la pat. De unde dracu' ai auzit asta?
Chipul său se apropie încet încet de al meu dar ar fi bine să scap de aici.
— Tu ai spus-o!
— Erai în baie aşai?
Dau din cap afirmând.
— Eu doar glumeam. Spune punându-şi mâna pe chipul meu şi apropiindu-se cu buzele sale de ale mele. Trebuie sa scap,pâna nu e prea târziu. Mă îndepărtez uşor de el:
— Trebuie să stăm departe unul de altul.
Se apropie de mine dar îl împing înapoi.
— Vorbesc serios,e pentru binele nostru.
Vroia să îmi spună ceva dar am fugit din încăpere. Nu puteam să mai stau nici macar o secunda acolo cu el.