Îndrăgostită de tine

|Ești un mister|

— Nina eu vin la tine să stau,nu îl mai suport pe ăla la mine acasă.
Spun sprijinind capul pe masă.
— Știi situația la mine,nu poți să vii pentru nu știu câte zile.
Ridic capul privind-o disperată.
— Eu cred în tine,tot ce ai de făcut e sa îl ignori.
— Crezi că ar fi ușor?
Spun urlând.
— Nu urla,nu ai atât de multe motive pentru care să îl urăști.
Spune ridicând din umeri și luând rugzacul în spate.
— Glumeşti,nu? M-a chemat curvă de mii de ori. Nu ai uitat de palma care mi-a dat-o,nu?
Își dă ochii peste cap oftând exasperată.
— Asta nu-i nimic pe lângă ce mi-a făcut mie.
O privesc scuturând ușor capul.
— La naiba,te gândești doar la tine. Crezi că ție ți-a făcut ceva mai rău? Păi e evident,ți-o trăgeai cu el mii de ori și de aia toată școala te crede o curvă,pentru că chiar ești.
Spun luându-mi lucrurile de pe masă enervată și plecând din laboratorul de informatică.

— Steel dragă,unde pleci?
Mă opresc brusc și mă întorc spre el aruncând rugzacul pe jos.
— Ce mai vrei de la mine?
Spun nervoasă aşezându-mă lângă perete.
— Hey,ce-i cu tine?
Mă întreabă schimbându-și expresia feței în una serioasă. Se așează lângă mine punându-şi mâna pe genunchiul meu.
— Nu mă atinge.
Spun nervoasă iar el își ia imediat mâna de pe mine.
— Ești atât de nebună.
Spune zâmbindu-mi și continuând.
— Dar îmi placi așa.
Îmi îndrept privirea spre el întâlnind ochii săi căprui.
— Acum sunt nebună?
Spun râzând sarcastic ridicându-mă și luându-mi rugzacul.
— Dar știi ce? Prefer sa fiu o nebună decât o curvă.
Îl privesc pe câteva secunde uimit de cuvintele mele.
Mă îndrept spre ieșirea din școală cu pași mari și grăbiți.

— Ali așteaptă.
Îi ignor vocea ieșind pe ușă și trântind-o.
— Poţi să te oprești te rog.
Îl ignor în continuare îndreptându-mă spre parcul școlii. Găsesc o bancă liberă și mă așez luând o carte de citit din rugzac.
— Putem să vorbind?
Îl privesc pentru o secundă.
— Nu.
Spun rece continuând să citesc.
— Îți voi vorbi oricum.
Spune asezându-se în fața mea pe iarbă.
— Deci ar trebui să îmi cer scuze,iartă-mă pentru pentru tot.
Spune oftând.
— Am un caracter oribil,știu. Puține persoane reușesc să mă înțeleagă. Uneori fac niște lucruri fără să mă gândesc la consecințe. Am avut o copilărie grea,dar tu asta o știi deja.
Îmi ridic privirea și îl văd rupând iarba și jucându-se cu ea.
— Cine ți-a spus tot despre mine?
Mă întreabă ridicându-și privirea. Ochii noștri fac din nou acel contact între ei așa că mii cobor din nou în carte.
— Daniel. Te rog nu te enerva pe el,eu l-am impus să îmi spună.
Îmi dă din cap și se joacă mai departe cu firele de iarbă.
— Nu știu tot despre tine.
Își ridică capul din nou privindu-mă.
— Mai bine așa,știi destule,iai spus cuiva despre curse?
— De ce ar trebui să o fac?
Îl întreb nedumerită.
— M-am comportat urât cu tine,ai putea să mă distrugi în două secunde.
— De ce spui asta? Nu aș face-o niciodată.
Îl aud oftând.
— Cursele alea sunt ilegale,cu ele plătesc tot. Uneori ajung acasă slab de puteri,dar ăsta e un fel de lucru pentru mine.
Scutur repede din cap.
— Ăla nu e un lucru,te bagi singur în probleme.
Spun ridicând tonul vocii.
— Crezi că nu știu? O să mă descurc și singur în problemele alea.
Spune dând ochii peste cap iritat.
— De ce nu găsești un lucru? Pot să îl rog pe tata să te ajute.
— Nu am nevoie de tatăl tău și de ajutorul lui,nu am nevoie de nimeni,nici de tine.
Spune enervat ridicându-se de pe jos.
— Nu o fac doar pentru bani,ci pentru că cursele alea ma ajută să uit de tot.
Spune iar eu îmi iau geanta de pe bancă dar vocea sa mă oprește din nou.
— Aveai dreptate tu,fiecare pe drumul său. Eu pe al meu iar tu pe al tău.
Și așa pleacă fără să mă lese să reproșez. Ce vrea să uite când e la curse? Ăla cum am mai spus,e un adevărat mister.
——————————————————