Îndrăgostită de tine

|Sărut?|

Ziua a trecut,să zicem liniştită.
Lucas mă privea cât timp vorbea cu prietenii,iar eu o făceam la fel. Nu ştiu ce să fac,îl cunosc de câteva săptămâni dar simt cum îmi intră în gânduri cu uşurinţă.
Ochii noştri se privesc pâna când rup contactul vizual. Ies din şcoală cu paşi mărunţi,nu am nici o prietenă aici şi nici pe cineva cu care aş putea vorbi de ceea ce am pe suflet.
Deschid poarta şcolii şi mă îndrept spre casa mergand încet.
Trec strada pierdută în gânduri şi amintiri trăite. Ajung cu picioarele pe pământ când o maşină neagră trece cu viteză în faţa mea. Chiar dacă nu m-a rănit,din instinct dau câţiva paşi în spate speriată. Gândul că puteam fi mai in fata îmi agravează starea de frică. Şoferul se opreşte la zece metri distantă şi coboară din maşină agitat.
— Iartă-mă,eşti ok? Îmi ridic privirea din pământ văzând un barbat inalt.
— Nu te îngrijora. Spun eu calmă.
— Nu,nu te-am văzut. Esti bine?
Dau din cap în semn de da şi mă ridic de la căzătură.
— Iartă-mă din nou.
— E in regula. Spun zâmbindu-i lejer şi continuând drumul mai departe.

După un drum lung ajung acasă obosită şi urc scările spre camera mea. Deschid uşa rămânând blocată în prag. Îl văd pe Lucas culcat în patul meu privindu-mă zâmbitor. Cum a ajuns înaintea mea?
— Tu? Ce cauţi aici?
Se scoală ca apoi sa se aseze în fund.
— Ti-am pus o întrebare.
Îmi arunc rugzacul pe jos şi mă apropii de el.
— Nu îţi fac nimic stai liniştită.
— Să stau liniştită? Eşti în camera mea,pe patul meu. Scoală-te!
Oftează adânc dar nu se mişcă.
— Ţi-am spus să te scoli din patul meu.
Mă priveşte neclintinduse.
— Afară!
Simt cum îmi pierd răbdarea.
— Dacă nu pleci acum,jur că...
Nu mă lasă să termin fraza căci mă trage cu el în pat stând deasupra mea iar eu culcată sub el.
— Lasă-mă! Spun încercând să mă eliberez cu puterile slabe pe care le am.
— La naiba,lasă-mă!
Ochii noştri se privesc mult timp într-o linişte apasătoare.
— Ce vrei de la mine Lucas?
— Nu ştiu ce mi se întâmplă,vorbim puţin,te cunosc de puţin timp dar,simt ceva când te privesc,ochii tăi,chipul,zâmbetul,când te văd simt acel ceva pe care nu l-am mai simtit de mult timp.
Îşi apropie încet chipul de al meu,tăindu-mi respiraţia.
— Te vreau pe tine,Steel.
— Dar Lu...
Nu reuşesc să reproşez căci îi simt buzele, jur că nu am mai simţit aşa buze moi şi calde ca ale sale. Ştiu că nu ne cunoaştem deloc,ştiu că e greşit,dar nu pot da timpul înapoi.