Îndrăgostită de tine

|Respect?|

Mâine începe şcoala,nici nu am chef să întâlnesc persoane noi,mai ales să îl văd din nou pe Lucas. Mi-a adus o poză cu el şi mi-a spus să o păstrez,de fapt,m-a obligat să o ţin in camera la vedere. Oftând, am luat-o şi am pus-o pe noptiera de lânga patul meu.
Aş putea spune că în poză a ieşit foarte bine,ochii săi tind să bată în spre verde,depinde de lumina,defapt, în poză sunt caprui deschis,nu vreau sa neg,dar într-adevăr sunt foarte frumoşi.

Alicia nu te mai gândi la aşa chestii.
Îmi tot repet în gând.

     Din câte am înteles,e cel mai popular băiat din liceu împreună cu fratele meu vitreg. Îi place să se distreze şi merge mai mereu pe la petreceri,asta am inteles de la Daniel. Il voi întâlni la scoala si de câteva ori acasă,nu poate fi atat de greu.
Margot,iubita lui tata,aş putea spune că e o femeie foarte frumoasă,părul negru,lung, buclat se potriveste perfect cu acei ochi albaştri-verzui,are grijă de aspectul său fizic şi se ţine bine în formă,e o femeie de treabă.
Daniel e grijuliu şi foarte simpatic,exact opusul lui Lucas. În aceste zile ne-am împrietenit rapid şi pot să spun ca nu-i rău ca băiat. Are ochii verzi şi parul blond,e foarte dragut,dacă nu ar fi fost fratele meu vitreg mă îndrăgosteam pe dată de el.

Aud ca prin somn soneria de la uşă care îmi întrerupe toate gândurile. Nu e nimeni acasă şi cu greu mă scol din patul meu comfortabil. Cobor scările îndreptându-mă spre uşa care sună încontinuu. O deschid încet somnoroasă pentru a afla cine e persoana care mă deranjează atât de devreme.
— Ce cauţi aici? Îl întreb privindu-l şocată dar încercând să îi arăt că nu îmi prea pasă de prezenţa lui.
— Îl caut pe Daniel. Spune in timp ce îşi trece mâna prin parul său ciufulit.
— Nu e acasă. Spun dându-mi ochii peste cap.
— Îl voi aştepta. Mă împinge într-o parte intrând în sufragerie.
— Simte-te ca acasă. Îi spun ironic facându-l să râdă.
— Aşa voi face. Se aşează pe sofa luând telecomanda de pe masă pentru a aprinde televizorul.
— Eu plec în cameră,tu fă ce vrei. Mă îndrept spre scări dar mă opresc brusc la auzul vocei sale.
— De ce nu vorbim un pic? Îmi întorc privirea spre el si îi raspund tot cu o întrebare.
— De ce ar trebui să vorbesc cu tine?
— Nu doreşti? Toate fetele ar da orice să vorbească cu mine.
— Toate în-afară de mine! Îi răspund rece urcând scările si iar fiind oprită de vocea lui.
— Haide Ali!

— Cum mi-ai zis? Cobor scarile apropiindu-mă de el.
— Ali...nu îţi place?
— Doar prietenii mă cheamă aşa,tu nu însemni nimic pentru mine,aşa că pentru tine sunt Alicia.
Urc scările ne mai auzind vocea lui ci mâna sa apucându-mi încheietura.
— Ce faci?Lasa-ma!
— Te voi chema cum vreau eu,să îţi fie clar.
Îmi trag mâna împingandu-l.
— Tu nu eşti nimic pentru mine! Îi răspund cu aceiaşi tonalitate.
— Cu cine crezi că vorbeşti? Ar trebui să mă respecţi! Îmi spune apropiidu-se de mine.
—Vorbeşti tu de respect? Nu ma cunoşti nici măcar de două zile şi mi-l ceri? Ştii ce? Du-te dracu Lucas,şi să nu mai apari vreodată în viaţa mea! L-am împins înca o dată şi m-am indreptat spre cameră nervoasă.

Cine se crede ăla? Nu îl cunosc aproape deloc si îmi cere mie respect. Sper sa nu îl mai văd vreodată,vocea sa mă irită şi mă calcă pe nervi. Trebuie doar să mă concentrez la ziua de mâine.