Îndrăgostită de tine

|Cunoştinţe|

— Deci,de ce n-ai vrea să-mi vorbeşti despre tine?
Îmi întorc privirea spre el confuză.
— De ce ai vrea să îţi vorbesc despre mine?
Băiatul ăsta,din stânga mea,mă surprinde de fiecare dată,într-o zi e enervant iar în alta îl face pe simpaticul.
— E doar pentru a trage de timp.
— Ce vrei să ştii? Îl întreb lasându-mi uşor capul pe spate şi privind în gol pe geamul maşinii.
— Nu ştiu,de ce te-ai mutat aici cu tatăl tău?
— Mama lucreaza mult şi nu are timp pentru mine. Spun după câteva secunde de tăcere. Pe geam văd clădirea înaltă a liceului şi maşina se opreşte brusc.
—Te înţeleg. Spune evitând contactul vizual dintre noi.
Îl tot privesc încercând să descifrez emoţiile de pe chipul său. De la distanţă cred că i se poate citi atât tristeţea cât şi ura în ochi.
— Cum reuşeşti să o faci?
— Pentru că şi mama mea nu avea timp pentru mine. În momentul când rostise cuvântul mama,ochii săi devin mai reci,îmi e frică să îl privesc sau să spun ceva nelalocul lui.
— Acum unde e? Insist întrebându-l incet.
— Ar fi mai bine să pleci.
Cred şi eu că ar fi mai bine,atmosfera din maşina asta mă deranjează dar, totuşi,de ce mi-a respins întrebarea?
— Ne mai vedem. Cobor din maşină neaşteptând un răspuns de la el. Mă îndrept spre intrarea liceului gândindu-mă la acest baiat misterios. Ce s-a întâmplat cu mama sa? Şi de ce mi-a respins o întrebare care ştie că mă va măcina pâna nu voi afla răspunsul. Trebuie să vorbesc cu Daniel.

— Alicia! O voce cunoscută mă face să mă întorc brusc. Perfect,e exact pe cine căutam dar, la naiba,e cu o fată,nu voi putea vorbi despre ceea ce Lucas nu mi-a spus.
— Daniel! Trebuia sa ma astepti in dimineata aceasta,stiai?
— Scuza-ma Alicia,am uitat.
— Era şi evident. Ce vroiai să îmi spui?
— Pentru că e prima ta zi de şcoală aici, şi nu cunoşti pe nimeni,am rugat o prietenă să îţi prezinte liceul, ce spui?
— E o idee minunata,mersi Daniel.

— Încântată de cunoştinţă,sunt Nina.
Ce nume frumos, e o fată drăguţă,părul lung,blond şi ochii albaştri-verzi.
— Ce spui,să îţi fac cunoştinţă cu locurile astea?
— Sigur. Îi spun zâmbindu-i.
O prietenă e exact persoana de care am nevoie în acest moment. L-am salutat pe Daniel şi am intrat în acea clădire uriaşă.
— Acum îţi voi spune de cine ar trebui să stai departe pentru binele tău.
Nu am reuşit nici să îi răspund căci rosteşte un nume cunoscut.
— Lucas Belton,căpitanul echipei de fotbal al scolii,cel mai bun prieten al lui Daniel şi curvarul orasului. Îi place să se distreze cu diferite fete în fiecare zi şi să meargă la multe petreceri. Nu a avut niciodată relaţii căci spune că sunt inutile şi dragostea nu există.
Puteam să mă aştept la o descriere mai bună?
— Da,îl cunosc. Mă priveşte confuză.
— Păi e cel mai bun prieten al lui fratele meu vitreg,Daniel.
— Să stai departe de el,e pentru binele tău.

— Ea,e Melissa,căpitana echipei de majorete a şcolii. Îmi spune indicând o fată care stă şi se dă la băieţi.
— Toţi o urăsc pentru că e o viperă ce îţi face doar rău. Spune enervată.
— Ti-a făcut ceva,nu-i aşa?
— Fostul mă înşelat cu ea. Spune coborânduşi privirea.
— Iarta-mă,nu vreau sa par bagacioasa.
— Nu te îngrijora. Cum spuneam, să stai departe de ea,dacă îi faci ceva rău sau dacă te bagi în treburile sale,viaţa ta va fi distrusă.
Imi pun mâina pe frunte şi îmi cobor uşor privirea:
— Viaţa mea e deja distrusă. Spun încet fără să mă audă.
— Ce ai spus?
Îmi ridic uşor privirea spre ochii săi.
— Nu,nimic,continuă.

Iar Nina tot continua să îmi spună despre toate persoanele din liceu,dar eu mă gândesc doar la una,unica de care ar trebui să stau departe acum.