Îndrăgostită de tine

|Nu mă lăsa|

Rămân neclintită.
Marcus îl privește cu dezgust.
— Ce dracu cauți aici,răspunde!
Spune Marcus iritat încercând sa nu îi sară la bătaie.
— Am venit să o văd pe Briana. (Mama Aliciei)
Spune el calm.
— Sunteți împreună?
Îl întreabă Marcus urlând.
— Nu e treaba ta.
Spune el știind foarte bine ce reacție va avea fiul său.
— Du-te dracului omule!
Spune împingându-și tatăl si fugind.
Marcus aleargă repede spre poarta casei. Îl văd foarte rău căci luna de pe cer se pare că se ascunde după nori. Ii văd ochii lucizi plini de ură de departe.
— Marcus aștepta.
Spun dar el nu se oprește din mers.
— Marcus te rog.
Nici de data asta nu are degând sa se oprească.
— Marcus la naiba.
Apăsă pe clanța porții fără să mă asculte.
— Dacă treci de poarta aia prietenia noastră se spulbera aici.
Se opreste si isi intoarce capul spre directia mea.
— Alicia,du-te dracului și tu!
Și așa trece de poartă trântind-o. Începe să plouă iar eu simt cum inima mi se rupe în bucăți. Două lumini se văd de departe venind cu o viteză enormă. Nu ii mai văd silueta. Am auzit doar cum s-a oprit mașina în fața porții.
"Marcus,nu,nu se poate."
Îmi spun în gând deschizând poarta. Îmi simt ochii umezi...cad în genunchi lânga trupului său plin cu sânge.
— Marcus te rog răspunde.
Șoferul masinei iese privindu-ne fără a ne spune nimic.
— Ce naiba faci? Sună o ambulanță!
Urlu simtind picaturile de ploaie cum îmi lovesc trupul plin de durere.
— Marcus te rog,nu ma lăsa.
Lacrimile îmi curg pe obrajii văzându-l în halul ăsta.
— Marcus...
Spun mușcându-mi buza în încercarea de a-mi opri lacrimile.
—Vine în cinci minute.
Îmi spune șoferul.
— Imi pare rău,cu ploaia asta nu l-am văzut.
Aud ambulanța venind de departe și oprindu-se lânga noi.
Îi iau mâna strângând-o și amintindu-mi cum mă îmbrățișa când plângeam. Cum îmi era alături și mă susținea în toate.
— Domnişoară dați-vă la o parte.
Vocea asistentei ma trezește din amintiri.
Mă dau deoparte lăsând să îl ia în cabină.
— Vin și eu.
Asistenta îmi dă din cap iar eu ma urc ținându-l de mână.
— Ce s-a întâmplat mai precis?
— L-a călcat mașina.
Spun cu ochii inundați de lacrimi.
— Avea viteză mare?
— Da...
Dacă îl pierd viața mea nu mai are sens. Te rog Marcus,nu mă lăsa.