Îndrăgostită de tine

|Trecutul|

     Ochii săi mă privesc fără oprire,de parca aş simți ca sunt prinsă în transă. E ora patru și sunt aici încă în spital,cu un prieten intre viața și moarte și cu un baiat care mi-a făcut o specie de declarație de dragoste. Nu știu ce sa fac,sa îl cred?

— Alicia, încercam?
Îmi mușc buza de jos coborandu-mi privirea.
— Si dacă nu va merge?
Îl întreb în șoaptă.
— Dacă nu încercăm nu vom ști niciodată ce pierdem.
Mă incurajează zâmbindu-mi.
— Nu vreau sa te schimbi.
Mă privește confuz.
— Nu vreau sa te schimbi pentru mine,vreau sa rămâi același cretin pe care l-am cunoscut în prima zi,nu un băiat cu caracterul dulce.
Își scutură capul.
— Nu am fost niciodată dulce.
Spune zâmbind.
— Acum câteva minute ai fost.
— Atunci da,acum nu.
Îmi spune cu zâmbetul său larg pe chip.
— Deci acum...noi doi...
Mă întrerupe cu un sărut luându-mă de talie. Îmi pun palmele pe gâtul său jucându-mă cu părul lui ciufulit. Buzele noastre se mișcă perfect împreună iar el mă lipește ușor de peretele rece ridicându-mă în brațe și sarutându-ma. Mii de emoții îmi  explodează în inimă iar pielea îmi arde sub atingerile sale. Întrerup sărutul respirând sacadat dându-mi seama ca suntem încă în spital.
Mă privește confuz.
— Suntem în spital,Lucas.
Dă din cap zâmbindu-mi.
— Nu ești obosită?
Mă întreabă asezându-se pe scaun.
— Un pic,dar trebuie să aflu cum se simte.
Mă așez și eu pe scaun lânga el.
— Du-te și odihnește.
Îmi spune iar eu scutur capul.
— Voi sta eu aici.
— Lucas,nu te voi lasă de unul singur în spital.

— Totusi,de ce ai venit înapoi în Londra?
— Eram enervată pe tine,plus că vroiam sa o vad și pe mama,dar după ce sa intâmplat nu-mi doresc nici sa aud despre ea.
— Îmi explici cine e acea persoana?
Întreabă.
— Tatăl lui Marcus. Mi-a distrus viața mea cat și a lui.
— Adică?
— Marcus a plecat la o petrecere,fiind foarte departe de casă,a sunat-o pe mama sa,să îl ia la unu noaptea. Mama sa niciodată nu spunea 'nu',chiar dacă în ziua următoare trebuia sa se trezească la cinci să plece la muncă. Nu a mai ajuns niciodată la petrecerea aia,a fost lovită de un camion care nu a văzut-o.
— Si ce avea tatăl său? Nu putea să îl ia el?
— Atunci se droga,iar după ce a aflat ca soția sa a murit pentru ca trebuia să-și  ia fiul de la o petrecere tâmpită a început să îl bată pe Marcus și să îl amenințeze,zicea că doar el e de vină că mama ia murit.

Mă ridic de pe scaun simțindu-mă rău.
— E totul ok?
Spune ridicându-se preocupat.
— Da.
Spun zâmbindui lejer.
— Dacă vrei putem sa vorbim despre asta altă dată.
Scutur din cap.
— Mai bine acum,nu vreau sa deschid subiectul ăsta după.
Dă din cap iar eu continui.
— Cred că te întrebi ce are familia mea de a face cu el. Pai tatăl său a intrat în depresie,era dator cu multi bani "șefului" său,fiind bun prieten cu părinții mei,ne-a spart contul bancar și am rămas fără nimic în perioada aia. Am aflat că a furat toți banii pentru a-și plăti datoria.
Spun oftând.
El rămâne în liniște șocat.
— Si acum mama ta se întâlnește cu el?
— Se pare că da.
Îmi cobor privirea pe podea dar el îmi ridică bărbia ușor.
— Hey, totul va fi bine.
Îmi spune.

— Voi sunteți rude cu Marcus?
Mă întorc către vocea bărbătească.
— Prieteni.
Îi răspund doctorului.
— Trebuie sa vorbesc cu părinții.
Îmi spune.
— Ne știm de când eram mici,vă rog,sunt aici de ore în șir,îmi puteți spune cum e?
— E treaz,dar are coastele și piciorul stâng rupte de la impactul violent cu mașina. Din fericire capul nu a avut probleme.
Îmi pun mâna pe piept liniştită.
— Pot să îl văd? 
— Mai bine să îl lăsăm să se odihnească,puteți să vă duceți acasă.
Spune el plecând.
— Hai.
Imi spune Lucas luându-și rugzacul de pe scaun.
— Nu vreau sa plec acasă.
Îi spun oprindu-l.
— Nu vom merge acasă.
— Dar unde?
— La mine acasă.
Îl privesc confuză.
— Mătușa mea are o casa aici pe care mi-a dat-o.
Îmi spune zâmbind.
— Trebuie sa am încredere în tine, Belton?
Îl privesc luându-l peste picior.
— Micuța mea nu are încredere în iubitul său?
Inima începe să o ia la galop la acele cuvinte.
— Mmmh, poate.
Spun zâmbind.
— Vino aici nebunatico.
Îmi spune râzând și luându-mă de mâna dreaptă.