The Queen of Hell-Kylie Jenner & Justin Bieber

48

-Kylie Jenner?
-Aici,spun eu ridicandu-ma in picioare.
-Ești chemată in biroul directorului.
-Dar ce-am făcut?
-Vei afla când vei ajunge acolo.
-Offf.
-Sper sa fie ceva grav,spune Maddison atunci când trec pe lângă banca ei.
-Sper sa fie ceva grav,o imit eu cu o voce pițigăiată.

    Merg spre biroul directorului cu un camion de emoții.De ce am emoții?Nu știu.Am făcut ceva rău?Din câte știu eu ,nu.Dar am o presimțire proasta.Deobicei ,când se va întâmpla ceva rău simt o apăsare chinuitoare pe suflet.Asa de insuportabila e încât îmi vine sa ma omor câteodată.Dar firește ca nu de fiecare data se întâmpla asta.Deci trebuie sa gândești pozitiv Ky.
  Bat la usa biroului acestuia și intru după ce vocea sa răgușită a rostit un "intra".
-Buna ziua,  domnule director.
-Buna Kylie,ia loc te rog.
Vrei un pahar cu apa?intreaba el puțin agitat.
   Cred ca el are mult mai mare nevoie de acel pahar cu apa.
-Umm,de ce am fost chemată in biroul dumneavoastră ?
-Dacă vei dori sa vorbești cu cineva după asta,cu un psiholog sau cu oricine  sau dacă vei vrea sa pleci acasă , ceea ce firește ca vei vrea,noi te vom înțelege și îți vom fi alături.
-De ce vorbiți ca și cum urmează sa-mi dați o veste proasta?intreb eu razand nervos.
-Uite Kylie,ceea ce trebuie sa îți spun...pentru mine e foarte greu.Urasc ca trebuie sa fiu eu cel care îți spune .Esti sigura ca nu vrei un pahar cu apa?
-Domnule,da sunt sigura ca nu vreau.Acum îmi puteți spune vestea pentru ca eu trebuie sa ma întorc la cursu-
-Mama ta a murit,ma întrerupe el.
-Ri.
-Îmi pare rău Kylie.
-Ce?Asta e o gluma?spun eu razand fals.
Dacă e o gluma spuneti acum,pentru ca..
-Din nefericire este adevărat.
-Nu se poate,spun eu ridicându-ma in picioare.
Dumneavoastră glumiți ,nu?Asta e o gluma,spun eu asfidând un zâmbet printre șiroaiele de lacrimi.
-Kylie ..
-Nu se poate .Nu cred.
-Kylie ,mama ta a fost omorâtă .
-Deci vreți sa spuneti ca am rămas pentru a doua oară in viața fără părinți?
Nu se poate.
-Kylie,din păcate părerile de rău nu-și mai au rostul.Nu o vor aduce pe mama ta înapoi.
-Am doar 18 ani ! tip eu .
   Pentru ca nu am mai rezistat ,am plecat din biroul sau și am fugit spre ieșirea liceului.Am doar 18 ani.Nu pot rămâne din nou fără părinții.Nu..nu se poate.Linisteste-te Kylie,totul e o gluma ,iar cei care au conceput-o vor plăti.
Am ieșit afara din clădirea liceului și m-am așezat pe scările acestuia.Nu mai pot sa respir.Simt ca inima îmi va ceda in orice moment.
-Kylie?!se aude o feminină cunoscuta.
Îmi ridic privirea și atunci o observ pe Rebecca cu Chris.
-Scumpo ,ce-ai pățit?spune ea luandu-mi fata in palmele ei mici și catifelate.
Eu dau negativ din cap ,sperând sa înțeleagă ca nu am puterea necesară pentru a-i explica ce mi s-a întâmplat.
-Of ,nu mai plânge,spune ea îmbrățișându-ma strâns.
-Te-ai despărțit de iubitul tău?intreaba Chris razand.
-Chris!
   Degeaba Rebecca,nu îți bate capul cu el.In acest moment nu am puterea de a-mi pasa de ceea ce spune sau crede el.
-Bine,bine.Imi cer scuze.Ce s-a întâmplat ?spune el așezându-se lângă mine.
-Nnnu..pot.
-Kylie?Scumpo?Ce s-a întâmplat?Are legătura cu Justin?
-Nnu,spun eu  cu o voce tremurândă.
-Dar?
-Nuu pot,spun eu și îmi sprijin capul de umărul ei.
-Da-mi telefonul tău.
Ii întind telefonul,iar ea il întinde spre Chris.
-Chris! (R)
-Da?
-Suna-l pe Justin.
-Parola.
-1994
-Cine e ?intreaba Chris.
-Iubitul ei,răspunde Rebecca.

Conversație telefonică:

-Alo?
-....
-Umm,Justin?
-....
-Sunt o cunoștință de-a lui Kylie.
-....
-Chris.
-....
-Păi..
-...
-Nu,nu.Nu i-am făcut nimic.Um,uite,are nevoie mare de tine.
-.....
-Nu,nu a pățit nimic grav.
-....
-Um,nu ,nu i-am făcut nimic.Poti veni la școala?
-...
-Suntem la intrare.Grabeste-te.
-....
-Da,avem grija de ea.
-....
-Eu și Rebecca.
-...
-Ok,pa.

Sfârșitul conversației.

-De ce am impresia ca tocmai am vorbit cu cel mai mare criminal ?spune Chris,ceea ce ma face sa rad.
Dar nu-l poți judeca.Imi și imaginez cu ce voce dura a vorbit Justin .Si are dreptate.A vorbit cu un om foarte periculos.Se pare ca fuckboy-ul s-a speriat.
-Ce naiba vorbești acolo ,Chris?spune Rebecca.
-N-ai vorbit tu cu el.Aproape ca am făcut pe mine când a ridicat vocea.
-Ce?spune ea razand.
-Adică ...am tresărit puțin.Nu ma așteptam.
-Da sigur.
-Nu mi-e frica de el.Daca vreau il pot bate.
-Pe cine bati tu ?
Era Justin.
Când se uita la Justin ,Chris devine puțin agitat.
-Pe cel care i-a făcut asta lui Kylie.
-Băiat bun,spune Justin și-l bate ușor pe umăr.
-Cum ai ajuns așa repede?intreaba Rebecca.
-Eram prin apropiere,spune el apropiindu-se de mine.
-Aa.
-Kylie,scumpo,ce-ai pățit?spune el și ma imbratiseaza.
-Putem merge acasă?spun eu ștergându-mi lacrimile.
-Da,normal.Ce curva sau puștan te-a făcut sa plângi?
-Nu,nu ,nu ei.
-Dar?
-Vorbim acasă?
-Bine,spun el și ma săruta scurt.
Mersi ca m-ați chemat,va rămân dator.
-E și prietena mea ,spune Rebecca.
Ai grija de ea,spune ea și ma imbratiseaza.
-Am.Pa.
-Pa,spun Rebecca și Chris la unison.
Justin ma ia de mână și ne îndreptam spre mașina.