Soaptele inimii ...

Soapetele inimii ...

CAPITOLUL 1

Fiinta umana ... cine o poate intelege ?! suntem atat de diferiti ... incercam sa fim ceea ce ,cu adevarat ,nu ne dorim... vrem sa fim prefecti sau poate doar atotstiutori ...

La aceasta se gandea adesea Mariah ,o tanara de 21 de ani.Viata n-a fost prea blanda cu ea ,mama murise pe cand ea era doar un copil, iar tatal ,in urma cu o saptamana ,sfarsise intr-un tragic accident de masina... Urmele acestei pierderi inca i se zareau pe fata ,ce odinioara, radia de zambetul ei superb.

Acum isi odihnea picioarele pe canapeaua din sufragerie... inca o zi grea la servici .Lucra ca bibliotecara ... iubea cartile inca din copilarie,mama ii descoperise aceasta pasiune si ,acum,era total obsedata de ele ... Ii placea sa lucreze acolo ,dar in ultimul timp cartile o oboseau ... se simtea pierduta intr-o lume necunoscuta.

Telefonul suna si se ridica incet si il prinse in mana dreapta ... se uita la ecran,unde aparea numele prietenei sale ,Nikol , nu mai ezita si raspunse schitand un zambet:

-Hei?!

-Ce faci?! Esti libera ?!

-Da ...De ce ?!

-Ma gandeam sa venim pe la tine ...stii si Alice are nevoie de ajutorul nostru...

-Pai ... va asteptam ... ma duc sa fac repede un dus si o sa comand niste pizza ...

-Fara ...nu reusi sa termine ceea ce voiam ca Mariah o intrerupse

-Da ,da ...stiu fara masline ... te cunosc de atatia ani ,Nikol...

-Stii cat te iubesc?! ...

-Da stiu ... si eu ...vorbim dupa... pa .

Si ii inchise telefonul ... cineva suna la usa de ceva timp si devenea deranjant.Deschise usa incet.In fata ei se afla un tanar ce tinea in mana stanga un plic ...

-Domnisoara Mariah Smith ?!

-Da ?!

-Domnul Clarck ma rugat sa va dau aceasta ...

Si intinse plicul de un alb imaculat ... Nedumerirea i se citea pe fata .Cine e domnul asta Clarck ??? Si ce naiba are cu mine ...

- Domnul Edward Clarck ...?!

-Aa.. da va multumesc ... .Era el da sigur era el...

Si ii inchise tanarului usa in nas ... amiinterea celor intamplate o faceau sa-si piarda respiratia...

Cu cateva ore in urma

Mariah intra pe usa blocului privind la ecranul telefonului ,cand se lovi de un piept puternic si cald ce ,aproape ,o proiecta pe asfalt ...insa niste brate o prinsera cu cateva clipe inainte sa faca contact cu asfaltul...

-Imi pare rau ... a fost vina mea ...

spuse privind spre acei ochi verzi asa patrunzatori ... trupul ii tremura ,iar in minte incolteau ganduri neortodoxe...

-Edward ...spuse cu un zambet perfect ...

-Mariah ...iti multumesc ca ... m-ai salvat, spuse aceasta balbaindu-se...

-Pentru nimic ... spuse zambit ... doamne ce zambet...

Si se indeparta incet mai privind de cate va ori inapoi ... dar ea statea nemiscata ... un sentiment necunoscut rasarea in sufletul ei...

Sigur el era ... dar acum era ocupata prietenele veneau in curand ... mai era si pizza si dusul,aproape uitase ...