Soaptele inimii ...

Capitolul 16

Nu putea fi el... A trecut aproape un an.

Aproape aruncai telefonul din nou pe masa. Incercai sa ma uit linistita la televizor.

***Cu mult timp in urma

Ma trezi in bratele sale,ca de obicei. Inca ii simteam parfumul sau atat de barbatesc.

-Buna dimineata,imi zambi el cu dantura sa perfecta.

-Buna dimineata si tie,sopti eu.

Ma trase si mai aproape de el ,sarutandu-ma cu pasiune.

-Stii iubire,a cam intervenit ceva...spune incercand sa schiteze un zambet.

-Ce anume?!intrebai incercand sa-l privesc in ochii sai albastrii.

-Trebuie sa plec pe o periodata nederminata.

-Unde anume?!sopti mai mult pentru mine.

-In Japonia, dar Mary nu-ti face griji vom vorbi zilnic...Stii cat te iubesc?!spuse zambind.
Credeam ca stiu,sopti subconstientul meu.Se ridica si incepu sa se imbrace. Avea un trup bine lucrat ,iar parul brunet ,destul de ravasit, il facea un adevarat barbat frumos ,de la care nu-mi putea lua ochii. Telefonul incepu din nou sa-i vibreze pe noptiera.

-Ai fost cautat toata noapte,spun suparata.

-Mary stii cum e cu firma,mereu sunt probleme.

-Si noaptea?!

Nu imi raspunse, in schimb ma prinse din nou intr-un sarut.

-Te iubesc,logodnica mea!spuse inchizand usa in urma sa.

*** Dupa cateva luni de la "despartire"

Bineinteles,nu s-a tinut de cuvant. Nu mai stiam nimic despre el de cateva luni. Il iubeam,il iubesc ,dar iubirea sa nu era numai pentru mine,maraie subconstientul meu. Aruncai inelul de logodna intr-un raft oarecare. Pe obrajii mei se simteau lacrimile fierbinzi.

***

Adormi intr-un final pe canapea cu televizorul aprins. Ma trezi ,cand auzi usa de la apartamanet.

-Hei...scuze te-am trezit ?!spuse zambindu-mi.

-Aproape...Dar tu nu trebuia sa fii la servici?!

-Ba da ,dar am fost mult mai devreme si mi-am luat liber tot restul zilei,spune asezandu-se pe canapea langa mine.Cum va simtiti?! in tonul sau se citea ingrijorarea.

-Da,suntem bine. Pot sa spun ca sunt rupta de atata lene.

Raseram impreuna ,iar pe chipul sau aparu acel zambet fermecator.

-Ti-e foame?! Vrei ceva?!

-Stii ar trebui sa mergem/serios?! Ce e in mintea mea?!/la cumparaturi.Si am pofta de o inghetata,zambi.

-Sigur putem merge imediat ce ma imbrac si eu.

Eu ma schimbai intr-o pereche de blugi si cel mai larg tricou pe care il aveam,dar care totusi il bagai in pantaloni. Ma machiai putin si imi prinsai parul intr-o coada destul de ok.Inainte sa plec imi luai telefonul si geanta. Vremea era destul de frumoasa ca sa imi mai iau si geaca. Ma incaltai intr-o pereche de tenesi si iesi chiar cand isi facu si Edward aparitia.

Era imbracat in blugi,destul de stramti,si un tricou alb cam la fel. Parul saten era aranjat frumos ,insa ii dadea un aspect rebel. Imi placea sa ma uit la el. Dupa ce facuram cumparaturile necesare ii cumpararam si lui Lucky mancare. Ajunseram in parc aproape de apusul soarelui. Edward il tinea pe Lucky de lesa,astfel ca mergeam toti trei in acelasi rand. Inghetata era buna. Un mic rasfat nu-mi va strica asa rau silueta.

-E frumos...il auzi spunand.

-Da ,chiar este!spuneam in timp ce ma asezai pe o banca.

-Ma simt bine...cu tine,cu Lucky, cu bebe. Ma faceti sa traiesc sentimente...pe care nu stiam ca le pot avea.

Vocea sa suna ragusita.Voiam sa spun ceva,dar mi-o lua ,din nou,inainte.

-Ma duc sa iau niste suc,spuse indepartandu-se.
Si eu ma simt bine cu tine,sopti eu. Visam cu ochii deschisi.Asteptam sa apara din moment in moment ,insa un alt glas ma trezi din aceasta stare.

-Mary?! Esti chiar tu?!

Nu voiam sa-mi intorc privirea in directia din care venea acel glas. Un singur barbat imi spunea asa,iar acela era Alex...fostul meu logodnic.
Astept parerile voastre...:-* :-* :-*