Soaptele inimii ...

Capitolul 17

Ma ridicai brusc de pe banca si imi indreptai privirea uimita spre brunetul ce imi rostise adineauri numele.

-Alex?!

Ochii mei ii priveau frumusetea. Ii statea foarte bine in acei blugi si cu tricoul negru. Un sentiment vechi rasari in sufletul meu. Ma lua strans in brate,lipindu-ne trupurile.

-Doamne...nu te-ai schimbat de loc. Esti la fel de frumoasa si incantatoare.

-Multumesc ,si tu la fel Alex.

Inca ma tinea in bratele sale,cand auzi niste pasi si paharele cu suc cazand pe alee.Ma departai de el si il privi pe Edward ce statea mut in fata noastra.

-Edward...spun balbaindu-ma.

-Ce se intampla aici?!ne intreaba mirat.

-Edward ,el este fostul meu logodnic,spun aratand spre Alex . Iar Alex el este ...un prieten.

Baietii se priveau cu furie. Nu voiam sa se intample asta vreodata.

-Fostul tau logodnic?! Credeam ca inca suntem impreuna...

-Nu mi-ai mai dat niciun semn de un an...Nu este momentul sa vorbim asta acum,spun uitandu-ma spre Edward ce se pregatea sa plece.

-Dar vreau sa vorbim, Mary?! Te rog?!spune Alex cu o voce rugatoare.

-Altadata...Alex,si plecai pe urmele lui Edward.

-Te sun!!!tipa in urma mea.

Ma urcai in masina pe scaunul din fata. Voiam sa zic ceva. Stiam ca e tensionat. Nu stiu de ce ,dar merita sa-i ofer o explicatie. De-a lungul drumului,ambii tacuram. Iesi si se duse spre portbagaj lua pungile cu alimente si merse spre bloc. Nu imi place aceasta linistite. E o liniste nelinistitoare. Intrai pe usa si ii privi in timp ce se ducea spre bucatarie. Ajunsei si eu la bucatari.El aranja alimentele la locul lor.

-Imi pare rau...sopti.

-Cum?!ma privea uimit.

-Meriti o explicatie...

-Crezi?!spune ironic.

-Da... L-am cunoscut pe Alex cu mult timp in urma la o petrecere. Totul era bine si frumos intre noi...asa cum s-ar zice. Il iubeam ,dar in acelasi timp stiam ca ma inseala... Nu era doar al meu,lacrimile apar pe obrajii mei. Edward ma priveste din cand in cand incercand sa-si gaseasca o ocupatie. Insa prinsa intr-un moment delicat alaturi de tata,am acceptat cererea. Stiam ca asta il va face mandru pe tata.Iubirea continua sa-mi inunde gandirea lucida. Totusi,plecarea sa atat de neasteptata m-a pus pe ganduri. Zilele treceau ,dar el nu-mi dadea niciun semn. Atunci mi-am dat seama ca eu nu inseamn mai nimic pentru el. Am renuntat la inel si la tot ce a insemnat relatia noastra.

Lacrimile inca imi inundau ochii. Plecai din bucatarie. Ma asezai pe pat si continuai sa plang. Atipi un pic,insa  glasul sau mangaietor ma trezi.

-Imi pare rau ,Mariah!!!spuse cu o voce ragusita.

Ma stranse in brate si adormiram impreuna. Il aveam pe el acum si nu voiam mai mult. Ma simteam protejata,poate si iubita. Alex era doar o amintire urata ,ce trebuia sa dispara...pentru totdeauna.

POV Edward

Ma simteam bine cu ea. Ma bucur ca am avut curajul sa-i zic asta. Dar fugi ca un las,ce sunt. E atat de frumoasa si ochii aceia ma fermecau incontinuu. Dupa ce am luat sucurile,mergeam tinand in maini si sucurile,dar si lesa catelului. Nu pot sa-mi cred ochiilor. Era in bratele altcuiva. Picioarele intepenisera. Lucky se misca ,deodata paharele cazura,facand-o sa se intoarca. Chipul ei trada spaima.Incerca sa imi explice ceea ce tocmai se intamplase,dar eram prea ametit. Pe tipul ce o tinea adineauri in brate il chema Alex atat mai putui auzi si fusese fostul ei logodnic...Logodnic???Prieten?? Eu ii sunt doar un prieten?!Voiam sa plec cat mai repede de acolo...

Dupa drumul mult prea insuportabil,ma urma in bucatarie.Voiam sa-mi explice ce se implase.Inima voia asta. Rugamintile imi fura auzite.Imi explica cine si ce a fost cu Alex. Ii auzeam glasul cum era ragusit din cauza lacrimilor. Suspinele sale imi rodeau sufletul. Nu voiam sa planga. Ma simteam vinovat. Meditai ceva timo asupra celor intamplate.Nu meritam asta si nici ea... Intrai la ea in camera. Dormea ,dar n-avea importanta.

-Imi pare rau ,Mariah!!!sopti.

Dupa atata timp dormim din nou impreuna. Stiam ca e ceva temporar,dar,din nou, nu are importanta. Ea este totul pentru mine...