Soaptele inimii ...

Capitolul 26

Zilele erau tot mai senine in apartamentul nostru. Ne trezeam amandoi in acelasi pat cu trupurile incolacite . Stateam imbratisati in majoritatea timpului cand eram impreuna. Aceste momente impreuna erau ,pentru mine, o gura de aer. Savuram fiecare moment... Voiam sa fiu iubita... Chiar daca nu imi mai spusese din acea dimineata cu mama sa , ma simteam iubita...Alaturi de el ... ma simteam ca si cum as fi plutit

. Era in al noualea cer...

Azi era ziua lui. In urma cu 25 de ani Emily adusese aceasta fiinta minunata pe lume. Inca nu ii urasem "La multi ani!".Vreau sa-l fac sa creada ca am si uitat de ziua lui, chiar daca nu e adevarat. Cat timp fusese la servici avusesem destul timp sa pregatesc un tort destul de aratos pot sa afirm cu modestie. Pe deasupra scria " La multi ani!" cu ciocolata. Arata delicios...

Asteptam sa apara . In mintea mea imi croisem un plan perfect. Speram sa nu dau gres...

-Mary ?!striga intrand pe usa .

-Da!

-Am primit mesajul tau... Te simti bine?intreba asezandu-se in genunchi in fata canapelei nu inainte sa lase telefonul pe masa.

-Sunt mai bine,spun schitand un zambet. Poti te rog sa imi iei un pachet de biscuiti?

-Sigur! Cobor imediat.

Nici nu mai zabovi si pleca imediat jos la cel mai apropiat supermarket. Pana acum totul mergea conform planului. Adusei tortul pe masa si lumanarile ce formau numarul 25. Langa el se afla micul pachetel frumos inpachetat. Aceasta mica atentie imi daduse mari batai de cap.

Petrecusem ore in sir plimbandu-ma prin magazine . Nu scapasem nici de privirile enervate ale vanzatorilor care soptea "Iar tu?"

Iar eu ... maraia subconstientul. Optasem intr-un sfarsit pentru o cravata de un verde inchis,ce presupuneam ca ii va scoate irisii verzi in evidenta si un roman politist.

Deja mi-l imaginam plecand la birou cu noua sa cravata sau stand pe canapea si citind din roman. Visam cu ochii deschisi. Era imbatata de aceasta iubire "adolescentina". Totusi ma gandeam adesea ce se va intampla dupa nastere? Nu speram sa ramanem impreuna si sa ne juram iubire vesnica,dar nu ma intelegeam pe mine insami. Eu ce imi doresc cu adevarat?! Refuzai sa ma mai gandesc la asta...

Pe pachetel era scris "Pentru ca te iubim de la Bebe si Mary". Luai telefonul de pe masa pentru a-l scuti de un viitor accident. Dar ochii imi ramasera atinti pe ecran.

Cuvantul "iubire "din textul mesajului imi sarise in ochi.

"La multi ani ,iubirea mea!!! Mi-e atat de dor de tine. Regret nespus acea greseala copilareasca ... Nu am incetat sa ma gandesc la tine,sa te iubesc. Poti sa imi mai dai o sansa ,iubire? Oare nu meritam noi ?!Eu voi in San Francisco pentru urmatoarele luni... daca vrei sa ne intalnim ...eu te voi astepta... "

Ea era... De ce ar ierta-o ?! Cat tupeu a avut sa ii trimita mesaj !!! Nu ia raspuns la mesaj... deci poate nu o iubeste. Poate... dar de unde sa stiu eu ca nu se gandeste la ea? Poate voia sa ii raspunda...

Nu puteam sa nu mi-o scot din minte. Incercam sa ma autoincurajez spunandu-mi "Nu o iubeste!". Repetam incontinuu aceasta propozitie. Am pus telefonul din nou pe masa. E doar un mesaj stupid... Trebuie sa-l uit...

Dar atunci se auzi usa si Edward aparu peste cateva secunde in living. Incercai sa par cat mai neafectata de mesaj,chiar daca in interiorul meu era un adevarat razboi . Zambi si tipai un"La multi ani!!!".

Edward ma lua in brate si ma saruta.Medita putin in fata tortului,timp cat sa finalizeze dorinta si sufla in lumanari.

-Deci ,ce dorinta ti-ai pus?

-Nu se spune,spune si zambeste.

-Serios? zambi.

-Da ,serios! Si apoi ce mi-as mai dori? Am tot ce imi trebuie chiar aici,zambi pervers si ma saruta din nou...

Te superi daca o sa ies asta seara cu un prieten in oras? E cel mai bun prieten si...

-Inteleg... nu-i nimic!!!zambi

Ma bucur ca e sincer cu mine...Si doar nu trebuie sa stea inchis aici. E ziua lui ce naiba.

-Super! O sa-l sun pe James sa-i spun ca iesirea ramane valabila.

*** Intre timp James...

-Da,James!raspunse vocea suava a  Nikolei de la celalalt fir.

-Buna!Ce mai faci?!

De la vizita la mama sa nu mai vorbisem. De fapt , nici nu inteleg de ce ,din punctul meu de vedere, totul decursese bine.Eu asteptam un semn din partea ei si ,poate, ea unul de la mine ... dar asta se intamplase pana in prezent.

-Sunt bine,dar tu? S-a intamplat ceva?

-Voiam sa te rog , sa ai grija de Maxi azi. Esti singura persoana care m-ar putea ajuta...

-Sigur!tonul parea destul de dezamagit.

-Multumesc!!! O sa ajung peste o jumatate de ora! Te pup!

Dar ea deja inchisese apelul...

***

Pot sa spun ca ,contrar gandurilor mele , cadou era pe placul lui sau poate era doar dragut... Tortul era comestibil.Episodul cu mesajul era doar o amintire urata ... pentru moment.

Hey!!! Va mutumesc ca imi cititi cartea!!!...

M-am gandit sa mai pun un capitol in care sa prezint ce s-a mai intamplat cu "cuplurile" Alice-Zayn si Nikol-James. Voi ce parere aveti?

P.S Credeti ca Edward ii va raspunde la mesaj ? Se va intalni Edward cu Selena?

Astept parerile voastre si pana data viitoare va pup :-* :-* :-*