Soaptele inimii ...

Capitolul 18

POV Mariah

Ma trezi in bratele sale. Nu voiam sa deschid ochii. Si Edward se trezi, incerca sa ma departeze de el. Se simtea jenant de ceea ce se intamplase. Inchise usa incet in urma lui si ma lasa singura in pat. Ma ridicai si eu din pat, facui un dus si ma imbracai in ceva comod. Si el facuse dus. Parul inca ii era ud si ravasit dupa ce il uscase doar cu un prosop.

-Buna dimineata!sopti.

-Hei, buna dimineata! Mancam ceva?!

-Nu, multumesc!Prefer doar o cafea si cativa biscuiti,zambi catre el.

-Vei mai vorbi cu Alex?ma intreba cautand ceva prin frigider.

-Trebuie sa vorbim. Merita asta,spun cu compasiune.

-Da...Bine,eu ma duc sa ma pregatesc si apoi plec.

Dupa cateva zeci de minute iesi pe usa apartamentului imbracat in cel mai sexy costum vazut de mine vreodata.Dar nu inainte sa tipe "Sa aveti grija de voi!!!"

"Si tu" tipai si eu. Dar nu cred ca ma auzi. Facui ordine prin toata casa,iar apoi ma asezai comoda pe canapea langa pachetul meu de biscuiti. Auzi telefonul. Era un mesaj.Luai telefonu.

"Hei...Mary ,ce faci?! "scria.

"Bine,Alex. Tu?!"

"Pai ...ma gandeam. Vrei sa luam pranzul impreuna?!"

"Nu stiu."

"Te rog!Vreau sa vorbim. Sa clarificam totul. Te rog!"

Are dreptate. Trebuiau clarificate unele lucruri.

"Bine. Sa vii sa ma iei din fata blocului."

"Te pup" a fost ultimul mesaj ,dar nu am mai raspuns.

M-am imbracat intr-o rochita lejera, sandale,iar parul l-am lasat desfacut. M-am machiat putin ,am luat telefonul ,i-am dat de mancare lui Lucky si am plecat. Ma simteam emotionata ,dar nu stiam de ce.Da ma intalneam cu fostul meu logodnic...

Alex ma astepta in fata langa masina sa.Purta blugi si o camasa albastra. Ochii sai sclipeau in lumina soarelui.Nu ma las vrajita din nou!!! M-am urcat si am pornit spre un restaurant la intamplare. Ne-am asezat la masa si a comandat fiecare ce si-a dorit. Pana atunci nimeni nu spusese nimic.O sa incep eu!!!

-Cum a fost calatoria?il intreb ironica.

-A durat cam mult ,dar a fost bine,spune zambind.

-Ai avut semnal? Telefonul meu nu a sunat si nu a primit niciun mesaj de la tine.

-Stiu. Imi pare rau, Mary. Dar de asta sunt aici,sa clarificam totul!Inca te iubesc si nu pot renega sentimentele pentru tine,spune si isi aseaza mana peste a mea. Esti speciala, am gresit nespus plecand.Mi-e dor de tine ,de noi...pe chipul sau apara o urma de tristete.

Voiam sa imi retrag mana,dar nu reuseam. Veni chelnerul cu mancarea,salvarea mea. Mancai foarte putin, simteam cum o stare de greata pune stapinire pe mine. Imi cerui scuze si porni spre baie. Imi udai un pic obrajii si incercai sa ma simt mai bine.

-Ai patit ceva?!ma intreba cand ma asezai din nou la masa.

-Nu!Totul e ok,spun incercand sa zambesc.

-Totusi bea putina apa,spune si imi intinse un pahar plin cu apa.

Cand plecaram din restaurant ma simteam destul de adormita. Ma asezai pe scaunul din fata al masinii,iar un somn adanc puse stapanire pe mine.

Ma trezi intr-o camera necunoscuta. Nu mai aveam poseta,telefonul. Partea buna ,inca eram imbracata. Ce fac eu aici?! Ultima data eram cu Alex...Alex?!tipam ,dar nimeni nu raspundea... Sunt rapita?! Dar de ce ar face cineva asta!

Capitolelea acestea iti sun dedicate tie nicoelena. Va multumesc ca imi cititi cartea :-* :-* :-* ...:-* :-* :-*