Soaptele inimii ...

Capitolul 20

Edward s-a intors cu cel mai mare bol . Nu stiu exact ce era acolo. Dar arata extraordinar.

-Cu ce mancam?!intrebai nerabdatoare.

Si scoase zambind doua lingurite din buzunarul din spate al pantaloni. Avea un gust demential. Era frisca, banana, ciocolata, capsuni si diferite sortimente de inghetata. Imi lingeam buzele aveau un gust atat de bun. Imi ridicai deodata privirea si il vazui pe Edward cum ma privea. Irisii verzi ma priveau intens. Ma pierdeam in ochii sai ,eram ca intr-o lume necunoscuta in care doar el ma putea salva.

Buzele sale se unira intr-un zambet perfect de pervers. Pulsul incepu sa se accelereze. Ne priveam unul pe celalalt si asteptam ca unul dintre noi sa faca primul pas. Eram ca doua feline ce se bateau pentru hrana. Dar noi voiam sa ne batem pentru ranile ce ni le faceam singuri. Voiam sa ne atingem,dar ratiunea inca ma lovea. El nu ma iubeste... De ce sa fac asta?!

Ma ridicai repede de pe pat si fugi in camera ,inchinzand usa in urma mea.

Trebuie sa stiu ca ma iubesti inainte, Edward. Te rog iarta-ma!!!sopti plangand. Spatele meu cobori incet pe usa.

Te iubesc!!!

Dimineata ma trezi destul de tarziu. Eram obosita si nu voiam deloc sa ma ridic. Daca Edward a plecat ,iar Lucky a patit ceva?! Ma imbracai cu o pereche de pantaloni scurti si un tricou. Ma indreptai spre bucatarie si vazui silueta lui Edward ce spala ceva . Eram imbracat in pantaloni sport si un tricou. Deasupra purta un sort cu trandafiri. Era tare amuzant. Imi muscai limba sa nu incep sa rad. El continua sa gateasca si incepu sa fredoneze niste versuri ale unei piese ce se auzea de la radio. Aproape ca incepuse si sa danseze.

Era implicat atat de adanc in munca sa. Nu imi putui abtine un hohot de ras. Isi ridica privirea uimita spre mine.

-Iarta-ma!spun zambind. Arati adorabil cu acel sort.

-Ha ha ...stiu,spune la randul sau zambind. Eu pregateam ceva sa mancam. Ce vrei sa facem astazi?!

-Sunt atat de obosita! Tu ce ai vrea?!

-Pai vremea e destul de frumoasa...ma gandeam sa mergem prin parc. Nu stiu...un picnic. Nu vreau sa te obosesti.

-Suna bine. Chiar mi-ar placea. Ma duc sa aduc cosul.

L-am ajutat pe Edward sa pregateasca mancarea. Am pus tot ce trebuia pana si o umbrela,doar in cazul in care vremea se va schimba.

Am facut si eu un dus si m-am imbracat intr-o rochita cu floricele. M-am machiat,m-am incaltat intr-o pereche de sandale si mi-am prins parul intr-o coada . Edward si-a schimbat tricoul si a luat alta pereche de pantaloni.

Ne-am asezat amandoi pe paturica in timp ce Lucky alerga voios in jurul nostru. Dupa ce am mancat eu m-am intins mai bine pe paturica, in timp ce Edward ce juca cu o mingiuta cu Lucky. Deodata mingiuta ajunsa langa mine. O prinsei si ma ridicai in picioare.

-Cine e de vina?intreb uitandu -ma cand la unul cand la altul, incercand sa par nervoasa.

-Nu stiu,spuse zambind.

-Atunci mingea ramane la mine,spun ascuzand-o la spate.

-Nu cred,spune si alearga spre mine.

Incep si eu sa fug. E destul de dificil in sandale si rochita. Tipai amuzata cand Edward imi prinse talia. Radeam amandoi in timp ce ma lua in brate ca pe o mireasa. Ma prinsei cu mainile de gatul sau. Ochii sai sclipeau si ma priveau infometati. Momentul fu distrus de telefonul lui ce incepuse sa sune in buzunar. Se grabi sa ma puna din nou pe paturica si raspunse apelului.

Da mama!....Cum adica vii?! Atat reusi sa inteleg din tot ce spusese. Cand se intoarse de pe chipul sau frumos disparuse zambetul.

-Ce s-a intamplat ?il intreb ingrijorata.

-Mama...vine in vizita. E pe drum.

-E nemaipomenit!spun entuziasmata.

-Nu prea e. Toate lucrurile mele sunt in apartamentul tau.

-Pai...o sa vina la mine.

-Nu iti pot cere asta...

-Ma ofer.

-Singur nu ai nimic impotriva?!

-Bineinteles ca nu,oricum nu e mare lucru,spun ridicand din umeri.

Ma stranse din nou in brate,intr-o imbratisare destul de intima.