Soaptele inimii ...

Capitolul 23

Mama sa urma sa vina peste cateva ore in apartamentul nostru. Dupa ce m-am asigurat ca totul e in perfecta ordine si curatenie,eram pregatita sa o cunosc pe doamna Clarck. Din fericire, apartamentul nu avea decat un dormitor,astfel ea nu putea ramane la noi si asa"relatia" mea cu fiul ei ramanea ascunsa. M-am hotarat sa pregatesc cina,totusi imi place sa las impresii bune. Edward plecase sa o aduca pe mama sa de la aeroport ,in timp ce eu aranjam masa. Eram emotionata. Daca nu o sa-i placa de mine? Acest gand imi dadea o durere de cap si aproape scapai paharul din mana.

De ce conta atat de mult pentru mine? Nu sunt sotia fiului sau...

Auzi usa apartamentului si o voce blanda de femeie. Plecai din bucatarie,incercand sa par cat mai sigura pe mine. In fata mea aparu un chip dragut cu ochii verzi. Parul era scurt si saten . Fata ii era animata de un zambet larg. Era mult mai scunda decat Edward .

-Buna, draga mea! Eu sunt Emily,spune in timp ce ma strange intr-o imbratisare parinteasca.

Mi-au lipsit toate aceste afectiuni,iar acum alaturi de aceasta fiinta angelica ,sentimente adanc ingropate in sufletul meu reinviau.

-Buna ziua! Eu sunt Mariah,spun zambind.

-Edy mi-a povestit atatea despre tine.

Edy?! Suna tare amuzant.I-a povestit despre mine? Cred ca a spus asta numai ca sa para draguta,dar n-are importanta.

-Haide,mama, sa ne asezam pe canapea.

Emily statea intr-un colt, iar eu cu Edward in celalalt colt tinandu-ne de mana.

Cate minciuni trebuia sa spun astazi .Ma simteam vinovata nu numai fata de Emily ,ci fata de toata lumea pe care trebuia sau a trebuit sa o mint.

-Apartamentul este foarte dragut,spuse dupa o privire amanuntita.

-Multumim!!!Mariah l-a decorat,spune Edward mangaindu-mi mana. Si mama...cat timp ai sa stai prin oras?

Doamne...Edward...Il lovi cu cotul. Dar el isi ascunse tipatul cu un stranut.

-Pai nu foarte mult,Edy. O sa-ti spun maine mai pe larg motivul vizitei mele.

Se auzi soneria cuptorului. Salvarea mea.

-Cina este servita,spun zambind.

Cina a decurs destul de bine. Emily imi complimenta fiecare fel de mancare si parca ma imbratisa cu privirea sa blanda. Dupa cina Emily s-a scuzat mentionand ca trebuie sa dea un telefon urgent, in timp ce eu si Edy curatam masa.

-A mers bine pana acum,spune zambind.

-Nu-mi place sa mint. Iar mama ta e o persoana minunata,spun privindu-l in ochi.

-Trebuie sa plec. Se pare ca isi facuse rezervare de mult la hotel.Oare ce are de gand?

-Sincer imi pare rau ca nu poate stai aici cu noi.

-Mie nu...spune razand. Inca nu o cunosti. O iubesc ,dar cateodata poate deveni destul de posesiva.

-Esti rau...Edy...rad si eu.

-Oh,nu!zambeste si iese pe usa.

Dupa ce Emily a plecat m-am dus direct in dormitor . Eram destul de obosita fizic si minciunile ma oboseau psihic. Nimeni nu merita asta . In sfarsit am adormit,dupa zeci de minute in care priveam tavanul.

Dimineata ma trezi destul de devreme . Chiar daca inca simteam urmele oboselii ,nu puteam sa dorm.Ma imbracai intr-un tricou larg si o pereche de colanti si ma indreptai spre bucatarie. Edward inca dormea ,asa ca incercai sa merg pe varfuri.

Planul meu lua sfarsit . Soneria incepu sa sune puternic. Sigur e Emily ....

-Edward?? strig miscandu-l de umar. Edward, mama ta e aici ...

-Cred ca glumesti ... spune cu un ton somnoros.

-Du-te in dormitor repede.

Se ridica si pleca spre dormitor. Purta doar o pereche de boxeri ,iar ochii mei nu se puteau oprii din al privi.

Trezeste-te  ...acum trebuie sa te ocupi de o mama foarte matinala.