Soaptele inimii ...

Capitolul 40

Cred ca sunt cea mai rea mamica .. pentru catelul meu...Nu numai ca sta singur in apartament de cateva ore , dar in ultimul timp il neglijez total.

Sunt ocupata,dar asta nu e un motiv sa ii ofer mai putin timp.E important pentru mine ...

Dupa ce am stat la o coada infernala la medicul de familie ,credeam ca o innebunesc, ma indrept spre apartament aproape zburand. Din fericire, Edy a fost un ingeras si a dormit tot timpul asteptarii.

-Lucky? Baiatu?strig cum deschid usa. Dar timp de cateva zeci de secunde, nicio reactie. Nicio fata zambitoare ,niciun trup jucaus...

Plec din usa si il duc pe Edy in patut.

E ciudat!

-Lucky??? mai strig inca o data ... deplasandu-mi trupul greu dintr-o camera in alta.

Dupa cautari nereusite ma asez pe canapea cu capul intre maini.

- Ahhh.... !!!! Unde naiba ai disparut? tip cu voce tare. Absolut, nu primesc niciun raspuns...si continui sa ma intreb neincetat unde a disparut...

-Daca a venit Alex? Da !!asta ar fi trebuit sa se intample ... a venit si l-a vazut singur aici si l-a scos la o plimbare. Da... sigur asa s-a intamplat... ma autoincurajez, vorbind in continuare cu voce tare...

-E un prieten minunat!!!

Pare ciudat ,dar nici nu m-a intrebat ce naiba cauta Edward aici sau despre ce am vorbit, nu ca ar fi fost problema lui ,dar curiozitate il putea influenta sa ma intrebe. E un prieten bun... si asa va ramane.

***

Bine ... a trecut o ora, doua ...trei ... e deja tarziu si nicio aparitie a celor doi. Ma ingrijorez din nou... In urmatoare secunda am deja telefonul la ureche asteptand ca persoana de la celalalt fir sa-mi raspunda.

-Da?!

-Buna ,Alex!

-Hei, Mary! Ce faci? Iarta-ma ca n-am putut sa trec astazi pe la tine , dar am fost destul de ocupat...

Deci n-ai fost tu sa-l iei pe Lucky!!!gandesc eu.

-Nu e nicio problema.

-Sper ca nu te-ai suparat!

-Nu ...Doamne!Aaa... a inceput sa planga Edy. O seara minunata,Alex!incerc sa ma scuz cat mai repede, inchizandu-i telefonul inainte sa spuna ceva.

....

Daca nu e la tine??? Unde e ??? Respir greu din nou....cateva lacrimi imi apar fugar in coltul ochilor. Daca plang...nu rezolv nimic ... Sunt matura! Pot sa-mi rezolv problemele. Bine deci ,recapitulam ...Aici nu e, la /cu Alex nu ...Deci unde ar putea sa fie? Nimeni nu mai are cheia de aici sau ???

Aproape imi dau o palma cand realizez la cine e ...sau s-ar putea sa fie. Tastez repede numarul,mirandu-ma ca inca il stiu la perfectie si fara efort,astept sa-mi raspunda ...injurandu-l in gand la fiecare bip al telefonului.

-Da?

-Stiu ca e la tine! Il vreau acum!

-Buna si tie! spune si mi-l inchipui deja zambind.

-N-am pofta de astea!

-Dar eu am!

-Cat poti sa fii de nesuferit!

-Parca nu m-ai cunoaste!

-Da! Si inca cum...spun dandu-mi ochii peste cap. Il vreau pe Lucky si il vreau acum!

-De ce ai crede ca ar putea fi la mine?

-Pentru ca esti singura persoana care ar fi putut intra aici ... Nu e ca si cum Lucky s-ar fi ridicat in doua picioare , ar fi facut rost de o cheie, ar fi tinut-o foarte bine intre gherutele sale sa nu-i scape ...ar fi deschis usa , ar fi iesit si bineinteles ,ar fi inchis usa dupa el...Serios acum?

-Orice e posibil...

-Esti un mincinos!!!tip la el.

-Nu te contrazic poate ca sunt...

-Esti nesuferit,enervant,orgolios ,nepasator ,esti rau ... dar totusi te iubesc completa inima mea...

-Cam multe cuvinte...

-Si nu sunt indeajuns sa te descriu...

-Imi pare rau ,ca tu crezi asta despre mine...

-Hm...murmur, deja ma simt vinovata.

-Imi pare nespus de rau , ca te-am facut sa crezi astfel de lucruri despre mine ,ca ma crezi o persoana atat de ingrozitoare.

-Au fost niste cuvinte spuse la nervi...incerc sa ma scuz ,folosind o voce mai dulce.

-Cele mai multe adevaruri sunt spuse la nervi si in gluma...afirma intr-un ton grav.

-Nu e mereu asa... Nu cred asta despre tine...

-Ce crezi despre mine?

Oups...acum chiar am dat de belea...

-Pai am deviat de la subiect ...

-Te rog !aproape ma implora.

-Esti ... aaaa ... stii tu ...aaa... esti un om bun , ...aaa...dar trebuie sa inveti sa fi si dragut uneori...dar sa nu uiti de inima ta! presimt ca acum zambeste.

-Sunt nepasator?

-Uneori... uiti de ceilalti sau cel putin asa pare ,pentru ca nu-ti exprimi sentimentele...

Edward recunoaste ca e la tine! il rog dupa un moment de tacere.

-Du-te la usa?

-Ce ?intreb nedumerita.

-Asculta-ma!

Ma indrept grabita spre usa ,o deschid intr-o clipa si raman impietrita. De ce? Pai nici eu nu stiu exact ... Oare pentru ca Lucky e acolo si e bine merci sau ca lesa lui Lucky e in mana lui... stand acoli in fata mea cu persoana sa superba ...el ...

Buna!!! Ce mai faceti? Vreau neaparat sa stiu daca va place capitolul... Multi pupici!!!

Deja ma simt batrana ,de curand am implinit varsta de 17ani ... :-* :-* :-*