Soaptele inimii ...

Capitolul 19

Camera arata destul de bine. Pereti erau albi,iar tavanul de un alb imaculat.Prin jur m-ai era un dulap, o fereastra cu un singur geam si o usa. Si bineinteles patul unde eram asezata,cu asternuturi rosii.

M-am ridicat si m-am indreptat spre usa. Din nefericire pentru mine era inchisa. M-am indreptat spre fereastra. Era destul de mare inaltimea pana jos,iar prin jur nu se vedeau alte cladiri. Cred ca eram la etajul patru,nicio sansa de scapare.

Ma asezai din nou pe pat si asteptam. Gandul meu zbura la Lucky. Saracul ...trebuie sa manance. O fi venit Edward acasa?! Edward...imi era dor de el...Cine stie ce crede acum despre mine?!... Gandul acesta ma intrista,dar nu avusei ocazia sa mai meditez mult ca usa se deschise,iar pe ea intra un trupul unui barbat.

-Hei ! Te-ai trezit?intreba.

-Asa se pare. Ce naiba caut eu aici?tipai la el.

-Mary...era singura...ca..cale sa fim amandoi,se balbai.

-Apa a fost de vina ,nu? Nu stiam ca umbli cu ...

-M-am schimbat Mary. Dar m-am intors sa te am inapoi.

Sari pe pat unde eram si eu. Eu voiam sa ma ridic,dar imi apuca mana.

-Mary...nu era mai bine inainte? Noi...impreuna...

Nu raspunsei nimic,dar Alex se apropie mai tare de mine.

-Imi pare nespus de rau! Nu eram noi fericiti? Peste tot eram cel mai minunat cuplu...nu-ti amintesti?

-Nu !!!

-Nu mintii. Stiu ca iti amintesti ,stiu ca iti este dor de atingerile mele.

Ma stranse in bratele sale. Incepu sa ma sarute,in timp ce mainile sale imi atingeau intregul trup.

-Nu! Alex,nu!!!

-Mary...soptea glasul sau.

Dar nu se oprea si sarutarile sale coborau spre gat. Mainile sale era sub rochita mea. Incercai sa ma indepartez de el,dar emotia era destul de puternica.

-Te iubesc,soptea printre sarutari.

-Alex,te rog oprestete!spun ,iar lacrimile imi curg pe obraji. S...su...sunt...in...insarcinata,sopti printre sughituri.

Ochii sai albastrii ma priveau. Vazui cum furia aparu in privirea sa. Indrepta mana spre mine...inchisei ochii. Credeam ca ma va lovi,dar degetela sale imi mangaiau obrajul imbujorat si ud.

-Nu-ti fie frica. Nu te-as putea lovi niciodata. Te iubesc, Mary!!! Dar am gresit... Sper doar ca ma vei ierta vreodata. Tu meriti tot ce e mai bine.

Il luai in brate. Plangeam amandoi,dar eram impacati cu prezentul. El ma iubeste,dar ma va uita. Eu nu il mai iubesc, iar inima mea e la altcineva acum.

Dupa ce ne linistim amandoi,iar eu imi aranjai rochita plecaram spre apartamentul meu. Inainte sa ne despartim ii lasai inelul de logodna pe scaun fara sa observe. Cineva mult mai bun il merita! Ne imbratisaram pentru ultima data si urcai grabita pana la apartament. Era destul de tarziu. Edward statea pe canapea cand intrai. Ma privea intens,dar tot nu spunea nimic. Fugi si il luai in brate.

-Mi-am facut griji,reusi sa spuna.

-Totul e ok,spun zambind. Imi pare rau,dar am avut multe de clarificat.

-Va inteleg. Ti-e foame?

-Da...am pofta...dar izbucniram amandoi in ras. Am pofta de niste banane...un iaurt poate sau frisca,ah si cu niste ciocolata deasupra...magnific.

-Sa vedem ce gasim,spuse ridicandu-se.

"Te iubesc!!!",sopti subconstientul.

Acest capitol este dedicat tot tie nicoelena.Va pup pe toti si va multumesc ca imi cititi cartea. :-* :-* :-* :-* :-*