Soaptele inimii ...

Capitulul 31

Ziua umatoare ma trezi singura in camera mea de spital . Cat de singur te poti considera intr-un spital . Astazi trebuia sa ies din spital impreuna cu Edy.

Nu va conta ce se va intampla in viata mea ,dar copilul acesta va avea tot ce ii va trebui. Dar acum aveam alte probleme: cum ajung acasa. Puteam sa chem un taxi ,dar geanta mea era acasa si nu aveam niciun ban.

La o singura persoana puteam apela si aceea nu imi facea prea multa placere.

Cerui un telefon de la biroul de informatii si butonai numarul sau pe taste. Nu-mi vine sa cred inca ii stiu numarul intreg.

-Alo?se auzi o voce adormita la celalalt capat.

Uitasem ca e doar 9 dimineata...

-Hey,Alex. Eu sunt.

-Buna,Mary!S-a intamplat ceva?!

-Poti te rog sa vii sa ne iei de la spital?!

-Sigur! Vin imediat!

-Nu te grabi,te rog !

-Bine...

Si inchisai telefonul. Mi se parea destul de jenant sa apelez la el. Dar era singurul care stia de sarcina...

Si care cat de cat dispus sa ma ajute... Nu voiam mila nimanui ,iar lui nu ii era mila,asa cred.

Stateam cu Edy in brate. Priveam chipul acela mic si frumos ,ce atipise la poeptul meu.

-Va deranjez?! zambi Alex de la usa.

-Nu! Nu-i asa ca e o dulceata?!

-Da asa este... .

Dupa ce iesiram din spital ma indreptai spre masina sa. Ma asezai in spate tinandu-l pe Edy in brate. Peste scurt timp deja eram in fata apartamentului.

-Poti sa-l tii putin ?!spun dupa ce-mi deschide portiera.

-Sigur... si il lua in bratele sale.

-Iti sta bine ca tatic!!! spun dupa ce iesi din masina.

-Merci!!! Pot sa il duc pana sus?!

-Da!!!

Si urcaram impreuna pana la usa apartamentului. Acolo Alex mi-l date din nou pa Edy in brate.

-Multumesc mult ca m-ai adus !

-Pentru nimic! Sigur totul e ok? Mai ai nevoie de ceva?!

-Nu! Multumesc inca o data! spun si il sarut pe obraz.

Intrai pe usa si ma intreptai direct spre dormitor. Ii asezai pe Edy in patutul sau si inchisai usa incet in urma mea.Abia mai tarziu observai ca apartamentul era destul de curat.

Ma bucuram ca Alex nu l-a adus pe Edward in discutie. Chiar nu stiam ce sa-i spun...

Un gand imi aparu in minte si fugi spre dormitor. Din fericire, Edy nu se trezise din cauza zgomotului facut de intrarea mea . Deschisai instant dulapul. Unele din lucrurile sale lipseau, dar nu toate...Mai era vreo sansa sa se intoarca?!

Hey !!! Ce mai faceti voi?! Am incercat sa scriu putin ,dar zilelea acestea sunt tare ocupata...
P.S Ce credeti ca s-a intamplat cu Edward?!
Pana data viitoare  va pup :-* :-* :-*
P.SS Va mutumesc din suflet pentru 1400 de vizualizari. Ma faceti sa plang de fericire.

Iartati-ma ca nu se srie ce s-a intamplat cu Edward ,dar ar parea prea simplu  ca totul sa mearga cum trebuie nu?!