Capitolul 10

662 13 0
                                    

  Zile treceau incet una dupa alta.La servici toate mergeau bine ,Lucky era tot mai jucasus.Insa Mariah era tot mai ganditoare.

Ieri trebuia sa-mi vina... de ce intarzie?! gandea ea.

Nu-i placea partea aceasta feminina. De obicei, nu avea probleme venea la timp si tinea doar 3 zile. Dar acum intarzia... Se mai intampla nu?! isi spunea ea incurajatoare. Dimineata urmatoare se trezi cu o stare de greata. Incerca sa se ridice din pat,dar durerea de cap o coplesea. Mai tarziu, cand se simti mai bine isi facu treburile,dar nu se simtea destul de bine pentru a merge la biblioteca. O suna pe sefa sa si isi lua o zi libera.

Mai tarziu toate isi luara cursul obisnuit si mergea ca de obicei la servici. Ciclul menstrual tot nu venea,iar starile de voma continua sa apara tot mai des.Trebuie sa merg la medic,isi zise intr-un final.

***

-Cred ca glumiti ,domnule Evans?!spuse Mariah ridicandu-se brusc de pe scaun.

-Domnisoara Clarck nu glumesc deloc.Peste 2 saptamani puteti sa mai faceti inca o data testul de sarcina.

Imi luai geanta si plecai. Hotarasem sa merg la medic,dar nu ma asteptam sa imi dea un asemenea diagnostic.

Trebuia sa il iau pe Lucky de la Nikol. Acum ce i-as putea spune...nu am nimic doar sunt insarcinata.Nu nu nu...sub nicio forma!!Nu eram suparata ca purtam un copil acolo,ci stiam cine e tatal cum puteam accepta asta?!Nu!!!

Nu vreau sa-l parasesc!!! E copilul meu... si mai mult de atat nu vreau ca el sa fie nelegitim. Macar la nastere...

***

-Buna ziua, domnul Clarck este ocupat ?!intrebai capul blond din fata biroului.

-Da,dar ii pot spune ca sunteti aici.

-Nu multumesc, voi astepta...spusei incercand sa zambesc. Trebuia sa-mi regasesc curajul. Am avut destul tupeu sa ajung pana aici pot continua. Pe canapeaua din fata mea se afla o femeie in jur de 40. Oboseala si durerea i se puteau citi pe chip. Cred ca venise sa discute ceva referitor la divort. Picioarele lungi incerca sa le acopere cu fusta,dar esua lamentabil. In sala de asteptare mai era un om destul de prezentabil nu avea mai mult de 50 de ani. Purta un costum gri si o camasa neagra.Ce probleme o mai avea si el?!

Veni si randul meu ,incercam sa raman destul de puternica inainte de confruntare. Intrai timid ,respiratie nu imi mai era regulata. Statea pe scaunul sau comod din spatele biroulu. Ma privea cu zambetul sau larg si ochii de un verde atat de intens...Ma simteam rau , camera se rotea cu mine ,cazui pe podea langa labutele lui Lucky...

Soaptele inimii ...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum