Soaptele inimii ...

Capitolul 27

Stateam pe canapea. Lucky doarmea langa mine.Am fost ca de obicei in parc la alergat. Nu fac efort mare,iar doctorul mi-a declarat ca pot sa fac miscare ,dar nu exagerat. Si nu exageram deloc...

Ma ridicasem sa-mi iau un pahar cu apa ,dar se pare ca intai trebuia sa raspund la usa ,soneria sunand deranjat deja de cateva zeci de secunde. Edward nu putea sa fie... El nu ar suna la usa ... are chei. Am deschis usa ,iar niste brate firave m-au luat de dupa gat strangandu-ma destul de tare.

-Mary!!! Doamne,cat ma bucur ca esti acasa!!!spuse izbucnind in lacrimi.

Incercam sa o linistesc. Am adus-o pe canapea asezandu-ne amandoua.

-Anne ,ce s-a intamplat?spun intinzandu-i un servetel.

De cand cu sarcina eram destul de sensibila si aveam pachetel de servetele pe masa din living.

-Ii urasc pe toti!!! Mama trebuia sa tina cu mine ,nu cu scarba aia de Lizy.

-Lamureste-ma !spun luand-o de mana.

De cand mama Annei isi refacuse viata dupa divortul parintilor ,ea traia,cu adevarat , intr-un cosmar,cel putin asa sustinea. Barbatul cu care se recasatorise mama Annei avea si el o fata din fosta casnicie,Lizy. Intre cele doua era mereu o stare critica. Anne sustinea ca Lizy este cea rasfatata si ea este doar un obstacol in acea casa.

-Am vazut in camera Lizei o bluza a mea. Si am inceput un adevarat razboi cu ea.Aproape o paruiam,daca nu aparea mama,spuse schitand un zambet.

-Apoi?intreb chipul cu trasaturile atat de frumoase.

-Mama m-a acuzat tot pe mine ca i-am intrat in camera si ca i-am umblat printre lucruri...

Copiii acestia...

-Intr-un fel are dreptate.

-Stiu. E greseala mea. Dar nici macar nu m-a ascultat ce aveam sa zic. A dat verdictul fara sa asculte si opinia mea. Sarind repede de partea ei... Asa face mereu... si izbucni inca o data in lacrimi.

Am incercat sa o linistesc incercand sa-i explic de ce mama ei este de partea Lizei in majoritatea cazurilor. I-am tinut un discurs cum parintii au asteptari din partea noastra sa fim mai ingaduitori si i-am dat de inteles ca doamna Maria tine cu Lizy,deoarece incearca sa fie o mama buna.

Stiu ca era destul de greu sa se acomodeze cu situatia .Dar era capabila sa faca fata...

-Merci ,Mary !Stiam ca ma vei face sa ma simt mai bine.

Si ma imbratisa din nou.

-Stii acum ca ma uit mai bine,parca apartamentul a suferit niste schimbari si ...(trase adanc aer in piept) simt un parfum barbatesc. Avem o noua cucerire?

-Nu!spun incercand sa par destul de convigatoare.

-Vrei sa ajung in dormitor?intreba ridicand sprancele frumos conturate.

-Nu!spun resemnandu-ma.

-Atunci? Tu te-ai ingrasat ?intreaba privindu-ma cu un ochi examinator...

Stai putin...Tu esti insarcinata?

-Nu!Cum ti-a venit asta?!rad.Doar am luat putin in greutate ...

-Hmm...maraie ridicandu-se in picioare.

Daca mai zabovea mult aceasta pustoica putea afla mai mult decat trebuie.

-Da ,am o relatie cu cineva atat. Dar presimt ca se va termina in curand. Ma stii ... nu gasesc niciodata baiatul potrivit... Iarta-ma dar mi-am amintit ca trebuie sa ajung destul de repede undeva,spun conducand-o spre usa.

Sper ca te simti mai bine . Fii tu insuti si va fi minunat!!

Am pupat-o si am rasuflat usurata dupa ce am inchis usa in urma ei.

"Edward sa nu uiti sa cumperi cafea, mancare pentru Lucky si biscuiti. Te pup." i-am trimis mesaj indreptandu-ma spre frigider. Nu dura mult si telefonul incepu sa-mi vibreze in buzunar. Era semnalul ca primisem un mesaj.

"Nu am uitat.Sunt la usa."

Wow. A fost rapid,chicoti singura.

Auzi usa,apoi cateva secunde de liniste ,cat sa aiba timp sa se descalte ,apoi auzi din nou pasii sai indreptandu-se spre bucatarie. Puse pungile pe masa si veni spre mine. Ma lua in brate si ma saruta. Ma simteam ca o adevarata sotie,ce e nerabdatoare la sosirea sotului si ii sare in brate cu toata afectiunea.

-Hey!spune zambind dupa ce ne incheiem momentul de sarutari,dar totusi imbratisati.

-Hey!si zambesc la randul meu.

-Ce ai mai facut tu azi??

-Pe aici..M-am plictisit.Tu?!

-Eu am avut o zi plina,spune intristandu-se.

-Imi pare rau!incuvintez si il sarut din nou.

Ne pierdem in sarut,dar simt cum chipul sau se intristeaza sub toata frumusetea sa.

-S-a intamplat ceva?!

-Imi pare rau,dar am fost chemat peste cateva luni la San Francisco. Fosti colegi de facultate fac un fel de reuniune la un coleg. Pot sa spun ca e un tip de bani gata si isi permite ca el sa organizeze totul,spune indepartandu-se de mine. Eu eram de neclintit. Peste cateva luni va trebui sa nasc.

-Te rog crede-ma, nu am avut de ales,nu acceptau un refuz.Nu o sa plec decat pentru cateva zile,spune luandu-ma din nou in brate. Stiu ca se apropie termenul,dar o sa fiu acolo.Promit!

Dau afirmativ din cap.Nu mai puteam zice nimic. Gandul meu zbura in alta parte...

Se va intalni cu ea acolo. Nu m-ar fi mintit. Dar de ce mi-ar spune adevarul?! Nu e obligat sa o faca!!! Termina!!tipa subconstientul. E doar in mintea mea atat. Gelozia imi acapareaza gandirea mea lucida .De cand l-am cunoscut pe tipul asta ,luciditatea mea m-a parasit complet.

-Si tot nu vrei sa mergem la ecograf,nu?intreaba incercand sa schimbe subiectul.

-Nu!!Vreau sa fie o surpriza...

-Te-ai gandit la un nume in special?

-Da... adica de la atata plictiseala trebuia sa-mi ocup timpul cu ceva,zambesc amintindu-mi...

-Deci ai ajuns la o intelegere?!

-Daca e fata : Samantha sau Sophie, iar daca e baiat ma gandeam la Adam sau Edward.

-De ce Edward?spune privindu-ma uimit.

- Imi place numele...(si persoana ,asa imi va aminti mereu de tine)...

Doamne... pana la urma.A durat mult si stiu e naspa. Dar partea interesanta apare dupa ce pleaca Edward. O sa vedeti...

Mai e foarte putin pana la sfarsitul cartii si deja mi-am imaginat urmatoarea carte...Va fi o poveste adevarata (a mea). O sa fie si poezii ,da eu scriu poezii ,asa a inceput totul. Va fi frumoasa...

P.S Care nume va place?! Credeti ca Edward a mintit?!

Si pana data viitoare va pup si va iubesc :-* :-* :-*

P.SS am editat capitolul 26