Soaptele inimii ...

Capitolul Bonus 22 Nikol

Suna telefonul de cateva minute bune,dar nu-i dadeam importanta . Oricine ma suna putea astepta . Dupa ce imi aranjai tinuta compusa dintr-o fusta neagra si o camasa albastra,incercai sa-mi prind parul intr-un coc cat mai ingrijit. Ma machiai putin si luai o pereche de pantofi destul de comozi. Eram pregatita pentru lucru. Hotarai ,totusi,sa raspund la telefon. Priveam ecranul telefonului fara sa misc vreun muschi. Mama ma suna .In urma cu cateva zile avusesem o discutie cam aprinsa. Nu ma asteptam sa ma sune din nou.

-Da, mama!

-Pana la urma, draga mea. Ce se intampla cu tine?

-Trebuie sa plec la cabinet... Asa ca sper sa fi directa,mama.

-Bine. Mai vii joi seara pe la noi? Vine si baiatul acela...

Mama mereu vrea sa imi gaseasca ea prietenul. Dar nu e chiar asa simplu. Trebuie sa existe scanteia aia in privire. Si de multe ori nu e...

-Am promis deja!Nu o sa imi iau cuvantul. Bine ,mama. Te pup ,pa!

-Si eu, draga mea!spuse si stiam ca zambeste.

Ma grabeam . Chiar daca e cabinetul meu veterinar asta nu inseamna ca trebuie sa intarzi.

Aveam si un program destul de incarcat. Pisicuta Bella trebuia sa continuie tratamentul inca cateva zile inainte sa ajunga la familia ei. Iar catelul Hacky avea nevoie de un alt pansament pentru rana sa de la membrul stang. Si sa nu uitam de celelalte animalute care avea nevoie de ajutor.

Eram ocupata cu animalutele mele. Puiul de pisicuta gasit acum cateva zile de familia Malik era din ce in ce mai sanatos. Cand ii inchideam cusca auzi soneria de pe birou.

-Imediat!!!tip.

Dupa ce ma spalai pe maini porni spre camera unde ma intalneam cu clientii.

-Cu ce va pot aju...

Dar ma opri. Chipul sau angelic si ochii albastrii imi trimisera fiori in tot corpul. Ma uitam la el si nu mai puteam zice nimic.

-Da ma poti ajuta...doamna Nikol Black...spune citindu-mi numele de pe ecuson.

-Domnisoara ...il intrerup.

-Domnisoara Black. Iartati-ma... Imi pare atat de cunoscut numele. Sunteti cumva ruda cu doamna Olivia Black?

-Da este mama mea. De ce?intreb uimita.

-Este o veche cunostinta a mamei. Si sunt invitat la cina peste cateva zile si trebuia sa ii cunosc fiica. Dar se pare ca s-a intamplat mult mai repede ,decat ma asteptam,spuse zambind.

Oh, mama!! Acum ai facut cea mai buna alegere. Trebuie sa imi iau ochii de pe el.

-Si ce problema are cainele dumneavoastra?intreb aratand catre cainele de la picioarele sale.

-Saracul Maxi este cam trist de la un timp. Nici nu prea mananca...

-O sa ii fac niste analize ,puteti veni mai tarziu ....domnule?

-James Moore ,spuse zambind si intinzandu-mi mana.

Intinsai si eu mana catre el. Eram uniti printr-o stransore destul de puternica ,dar calduroasa si intima.

Ne analizam discret unul pe altul. Ochii mei ciocolatii ii priveau conturul buzelor. Purta un tricou alb cu un scris negru dezordonat si o pereche de jeansi.

Mi-a dat drumul la mana si pasi discret spre iesire.

Dupa ce pleca, imi indreptai privirile spre Maxi. L-am dus in camera alaturata. Parea destul de prietenos. I-am luat o proba de sange si am facut cateva analize. Se pare ca Maxi are cateva probleme cu greutata,iar rasa sa se opune. L-am inchis intr-o cusca si mi-am vazut incontinuare de treaba. Am completat niste hartii si il asteptam pe James.

Ce frumos suna numele lui...James Moore...J... a..m..e..s...incepusem sa-i pronunt numele incontinuu. Iar atunci cand te gandesti la ceva foarte insintent se intampla . Tocmai atunci James intra pe usa.

-Buna!spuse zambind.

Voiam sa-i raspund ,dar era de prisos zambetul meu o facuse deja. In schimb ii intinsei niste harti pe care trebuia sa le completeze. Intre timp, ma dusesem in camera alatura sa-l aduc pe Maxi.

-Deci ce ai, baiete?intreba mangaindu-i capul.

-Ar trebui sa i se schimbe alimentatia. Si mai are nevoie sa scape de cateva kilograme in plus.

-Asa ,baiete?Nikol are dreptate?spuse si ingenunche la nivelui cainelui.

Trupul sau se incordare,dar imi oferea o mai buna priveliste asupra muschilor sai.

-O sa mergem sa alergam in fiecare dimineata,continua zambind.Si poate si seara ,asta daca Nikol nu are ceva mai important de facut?si se uita la mine.

Nu stiam ce sa zic. Eram sub farmecul ochilor sai albastrii.

-Eu...de obicei...nu ma intalnesc cu clientii mei,spun bulversata.

-Dar eu nu sunt un simplu client...ci sunt unul dintre viitori cei mai fideli clienti ai acestui cabinet veterinar.

Zambea ,iar zambetul sau imi dadea senzatia unor fluturasi in stomac. Are dreptate ... nu e un simplu client.

-Bine,spun incercand sa par resemnata,dar de fapt topaiam in visele mele.