Soaptele inimii ...

Capitolul 12

Dupa cearta cu Mariah stiam exact ceea ce trebuia sa fac.Am facut un dus si mi-am pus cateva lucruri intr-o geanta . Am plecat spre apartamentul ei. Geanta ei ramasese la mine deci aveam acces la apartament.I-am pregatit cateva lucruri pe care le-ar putea lua maine si m-am pus si eu la un somn.

POV Mariah

Cand deschisai ochii, pe scaunul de langa pat erau geanta mea si o punga cu haine. Ce dragut din partea lui...M-am imbracat repede, mi-am aranjat parul . A intrat pe usa si ma ìntreba cu zambetul sau :

-Esti gata?!

-Aproape...spun privindu-l timid. Medicul a spus ceva ?!incercand sa fac conversatie pana imi legam sireturile.

-Sa te odihnesti mai mult ...copilul poate avea de suferit din neatentie.

-Inteleg. Sunt gata.

Voiam sa trec pe langa el ,insa ma prinsa repede de brat.Incercai sa ma desprind ,dar stransoare era prea puternica. Ma resemnai si plecaram impreuna spre iesire. In masina Lucky statea pe scaun. Mi-a fost atat de dor de tine spun luandu-l in brate. Porni masina si plecaram spre apartament. Ajunseram destul de repede. Ma gandeam sa-i multumesc pentru bunatatea sa,dar nici nu opri bine masina ca si cobori sa ia bagajul. Ce repede vrei sa scapi de mine!!!murmura subconstientul meu.

Se indrepta spre usa si o tinu deschisa pana intrai.In timp ce urcam scarile cautam in geanta cheile de la apartament. In sfarsit victorie. Am deschis usa, Edward mi-a facut semn cu capul sa intru apoi a intrat si el.A dus punga langa canapea si s-a asezat jos.

-Eu voi dormi aici...spuse batand cu palma suprafata canapelei.

Cred ca oboseala isi spune cuvantul. Nu cred ca l-am auzit bine.

-Poftim?il intreb privindu-l uimita.

- Voi locui aici.

-Cred ca glumesti...nu ai niciun drept asupra apartamentului meu.

-Aici te contrazic,mica mea raza de soare. Daca ai uitat apartamentul trebuia sa fie ipotecat,iar eu ca un adevarat domn si bun avocat m-am dus si am platit suma necesara,dar se pare ca m-ai aveai si alte probleme financiare. Astfel ca acesta,ridicand mainile in aer si aratand spre intreg apartamentul, e al nostru.

-Nu se poate...spun cu fata spre podea.

-Ba da,micuta mea. Nu ti-as fi amintit niciodata de acest "incident "daca ...nu ar fi fost el...Poate chiar ai facut-o intentionat...dar fu intrerupt de tipetele mele.

-Esti un prost, nu am vrut asta,spun aproape plangand.

-Dar puteai sa avortezi...

-Nu ai pic de suflet, nu e vina lui,ci a noastra. Nu te-am obligat niciun moment sa ai grija de el.

Sarcina ma facea prea sensibila,nu imi puteam oprii lacrimile. Tineam capul in podea,dar deodata simti bratele sale puternice cum ma trageau spre pieptul sau.

-Imi pare rau,iar glasul ragusit imi arata ca ii pare rau.

Sincer vreau niste pareri ... sa continui?!