Fostă campioană internațională la călărie, nevoită să îşi ascundă dorința de a se mai întoarce în şa din cauza mamei pe care o consideră vinovată pentru moartea tatălui ei. Ea nu crede în destin. Ea e realistă. Totuşi destinul îi face de petrecanie...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
„Momente semnificative"
Tot localul se lasă purtat de ritmurile nu tocmai alerte ale melodiilor în timp ce eu privesc uimită pe scenă. Trompeta mare, aurie şi lucioasă acoperă sunetele slabe ale pianului, îmbinându-se cu saxofonul negru, fiecare instrument prinzând viață sub atingerea cuiva. Notele pianului se aud slabe în spate, precum ceva ce nici nu ştii că există, dar de care ai nevoie pentru a întregi întregul. Caleb zâmbeşte, privindu-mă cum râd. O emoție puternică mă cuprinde la fel cum trupul îmi este prins în mrejele melodiei. Şatenul îşi pune o palmă pe spatele meu, iar eu mă las pe mâinile sale, începând să mă unduiesc uşor.
— Să ştii că habar nu am să dansez! îmi apropii buzele de urechea lui şi îi spun suficient de tare încât să mă audă peste muzică.
— Până acum te descurci de minune! îmi răspunde, sprijinidu-şi maxilarul de capul meu.
Zâmbesc cu nasul în pieptul său, încolăcindu-i mai bine gâtul cu brațele. Mă las purtată de mişcările lui până când îi învăț paşii, iar totul vine de la sine. Îmi ridic privirea, dând peste a sa şi simt cum cei din jurul nostru dispar, iar eu şi Caleb suntem singurii care există. Ochii săi căprui, străpunşi de săgeți de obsidian, lucesc în bătaia becurilor ce le oferă o strălucire fină de aur. Părul îi este dezordonat şi nu mă pot abține să nu îmi trec mâinile prin el, răsfirându-mi degetele prin mătasea arămie. El zâmbeşte şi simt cum firele de păr de pe brațe mi se ridică în momentul în care gura sa este aproape lipită de urechea mea.
— Îți place? mă întreabă cu un ton misterios, uşor răguşit, provocându-mi furnicături până şi în vârful degetelor.
Fără să fiu conştientă la ce se referă, îngân un răspuns afirmativ, iar în secunda următoare mă îndeamnă să fac o piruetă pe care o execut la perfecție, dar în loc să îi întâlnesc pieptul mare şi cald, simt cum mă las uşor pe spate. Brațul său stâng mă susține, iar cel drept este împletit cu al meu. Ochii ni se întâlnesc, iar un suspin îmi scapă în momentul în care buzele sale se presează fin peste ale mele. Pielea îmi este foc, respirația furtună, sentimentele deşert. Senzații necunoscute îmi izvorăsc din adâncul trupului şi se aştern peste mine precum o pătură mare şi călduroasă în cele mai reci zile ale lui ianuarie. Două secunde în care îi savurez din plin dulceața gurii şi apoi ne despărțim.
Ajung în poziție verticală şi îmi ascund privirea de el, afundându-mi fața în umărul său. Încerc să îmi calmez bătăile inimii, dar cred că mai rău fac. Îmi pipăi buzele cu vârful degetelor şi încă îi pot simți atingerea imprimată peste pielea mea. Obrajii îmi iau foc şi abia acum realizez ce s-a întâmplat. Eu şi Caleb tocmai ne-am sărutat. Cel mai frumos sărut din viața mea.
