Dincolo De Lumină

Capitolul16

-Am ajuns, spun parcând în fața unei case vechi.

-Ești pregătită? mă întreabă Shawn privind atent casa.

-Ce întrebare e asta? sar ca arsă.

-O simplă întrebare.

-Chiar contează? Vrei să-ți și răspund?

-Cum vrei.

-Nu! Nu sunt pregătită. Hai să mergem!

 Supărată. Furioasă. Pe el în special. Dar nu știu de ce. Nu mi-a făcut nimic. Asta lăsând posibilitatea de a fi un mincinos ce-mi-a ascuns propria  putere. Dar asta rămâne doar o posibilitate, doar o bănuială.

 Coborâm și pășim încet spre casă. E întuneric beznă, poate nu cu mult de revărsarea zorilor. Încerc cheile în ușă pe rând, iar ușa se deschide cu un scârțâit deranjant la a doua încercare. Găsesc pe peretele de lângă ușă un întrerupător. Îl apăs sperând ca imediat camera să se lumineze, dar nu se întâmplă nimic. Casa e nelocuită de ani de zile, deci probabil nu mai e legată la iluminatul public. Îmi aprind lanterna telefonuli și văd un hol destul de lung cu camere de o parte și de alta. Mă apropii de prima ușă și pun mâna pe clanță. Se pare că prima e bucătăria. Mobila e acoperită de cearceafuri ce probabil erau albe cândva. Așa arată fiecare cameră, iar toată casa mirosul de mucegai e prezent. 

-Ești gata să intrii acolo? întrabă Shawn în șoaptă.

-Aceași întrebare prostească? răspund încruntată.

-Nu știu ce e cu tine azi.

-Așa sunt eu mereu. Poate nu m-ai cunoscut suficient.

-Vrei să inti acolo singură? 

-Vrei să vii cu mine?

-Cum vrei tu.

-Mi-e indiferent.

-Ok, haide!

 Întorc încet cheia în ușă și o deschid. Dăm cearceafurile jos de pe mobilier. Un pat, un dulap, o măsuță de toaletă. Atât! Doar atât?

-Unde căutăm mai întâi? întreb privind totul cu atenție.

-Ce căutăm mai exact? mă întrebă Shawn deschizând dulapul. 

-Lucruri personale, orice pare dubios.

 E un dulap destul de mare, cu două uși, din lemn solid. Ne uităm în interiorul său, dar nu găsim nimic interesant. Haine, doar haine. Le răvășesc în speranța de a găsii ceva. Rochii vechii puse pe umerași, cămăși de noapte, curele, eșarfe, nicio pereche de pantaloni. Găsim și o cutie. Mă aplec și o deschid plindă de speranță, dar nu găsesc decât perechi vechi de sandale și cizme. Rămân o clipă pe gânduri, apoi mă ridic.

-Continuă să cauți! spun în șoaptă. Caută prin buzunare...

-Bine, tu uită-te prin sertarele alea, zice Shawn tot în șoaptă.

 Privesc măsuța de toaletă și parcă o văd. O văd acolo. Stă pe scaun, se piaptănă. El vine în spatele ei, o strânge de umeri și își duce buzele la urechea ei. El îi șoptește ceva, iar ea zâmbește. Apoi totul se destramă. În oglindă nu mai sunt ei. Imaginea celor doi îndrăgostiți e înlocuită de o imagine întunecată ce înfățișează o persoană ce stă în umbră. E departe, nu se observă dacă e femeie sau bărbat, dar răutatea i se simte și rânjetul malefic iese cumva în evidență.

 -Rose! Ești bine?

 Vocea lui parcă mă trezește din transă. Ce se întâmplă? Ce a fost asta? O amintire a ei? O viziune a mea? O metodă a demonilor de a mă speria, de a încerca să-mi arate viitorul pe care îl speră pentru mine?