Dincolo De Lumină

Capitolul 19

 Deschid încet ochii și văd ca prin ceață camera Victoriei. Încă se simte mirosul de aer închis, iar primul lucru pe care îi fac e să îl trag tare în piept. Încep imediat să tușesc, iar ușa se deschide imediat ca și cum aș fi declanșat ceva. Shawn intră și se așează lângă mine pe pat. Tusea îmi trece și observ că mă ține de mână. Mi-o retrag încet.

-Ești bine? mă întreabă el îngrijorat.

-Da, mă simt binișor, răspund încet.

-Ce s-a întâmplat cu plimbarea ta? Cum ai ajuns în pădure?

-Nu știu. Am început să alerg. Apoi...

-Apoi ce?

-Apollyon a vorbit cu mine și m-am enervat. 

-În aceeași pădure au omorât-o și pe Victoria. Dacă îți făceau ceva?

-Cred că nu pot să mă omoare direct. Doar dacă sunt de acord. Gen să mă sacrific pentru altcineva.

-Chiar crezi asta?

-Nu mai știu ce să cred. Cum am ajuns aici?

-Cineva te-a găsit în oraș în dimineața asta și te-a adus aici.

-În oraș? Cum am ajuns acolo din pădure?

-Nu știu. Dar puteai să mori, Rose. Erai acolo când pădurea a luat foc și...

-Pădurea nu a luat foc, Shawn. Eu i-am dat foc.

-Ce vrei să spui?

-M-am enervat. Am început să strig. I-am amenințat. Apoi s-a dezlănțuit iadul. 

-Vrei să spui că...

-Sunt mai puternică decât mă așteptam. Inelul nu e o simplă bijuterie, ci o parte din mine.

-Ce te-a făcut să te enervezi atât de tare?

-Cuvintele lui. Tonul său disprețuitor. Mi-am dat seama că-mi vor ataca familia. Trebuie să ne întoarcem.

-Bine. Haide! Eu sunt gata. 

  Îmi revin repede în simțiri și pornim. Ne așteaptă un drum lung până acasă. Sunt tensionată. Trebuie să ne grăbim. Familia mea e în pericol. 

-Crezi că îi vor ataca și pe bunicii mei? întreb eu îngrijorată.

-Mă îndoiesc, răspunde Shawn atent la drum. Cred că vor ținti persoana la care ții cel mai mult, mama ta.

-Nu pot să-i las să ajungă la ea. Nu voi putea să le refuz oferta.

-Vei putea s-o aperi. Ai inelul. Dacă ai reușit să arzi o pădure cine știe ce ai mai putea face?!

-Cu siguranță nu voi putea lupta cu ei.

-Poate nu va trebui.

-Să sperăm.

 Pe tot parcursul drumului îi povestesc ce s-a întâmplat și vorbibim despre lucrurile care ne îngrijorează: implicarea Annei și a celorlalte vrăjitoare în încercarea de a mă ucide, un atac direct al demonilor, un accident din care să să-mi pierd conștiința și să am din nou lupte intorioare. Multe se pot întâmpla, iar gândurile acestea ne epuizează. 

 Noaptea se lasă repede. Luna se ridică deasupra noastră strălucind mai puternic ca niciodată. Stelele par mai vii și parcă vorbesc. Mergem tot înainte. Drumul e drept. Trecem printr-o pădure și singurele surse de lumină sunt farurile mașinii noastre și luminile cerului. Privesc pe geam pe jumătate adormită. Eram singuri pe autostradă. În întuneric, rezemat de un copac, zăresc un tip ce ne privește țintă. Simt cum ochii lui sunt ațintiți spre mine și văd cum întoarce capul.