Dincolo De Lumină

Capitolul 24

 M-am învârtit prin cameră haotic până m-au trezit din transă câteva ciocănituri repezite. Ușa se deschide și se închide la fel de rapid.

-Hei! Am venit! spune Dimitri apropiindu-se. 

-De ce a durat atât? S-a întâmplat ceva? Te-ai certat cu Apollyon? întreb oarecum îngrijorată.

-Normal că ne-a certat...

-Cum să-i ții piept lui?!

-De parcă tu nu i-ai ținut piept!

-De ce m-ai adus aici, Dimitri?

-Ți-am spus că am motivele mele. 

-De ce m-ai adus aici, Majestate?

-Ai aflat deci?

-Cum să-mi ascunzi așa ceva?!

-N-am vrut să intru în detalii.

-Serios? Ăsta era, poate, cel mai important detaliu.

-Nu e. Știam că n-o să vii dacă știi totul.

-Ce mai trebuie să știu? De ce m-ai adus aici?

-Nu pot reuși fără tine, Rose! Am nevoie de ajutorul tău.

-Deci e momentul să-mi vorbești frumos?!

-Mă gândesc că ești deja aici și mă vei ajuta. 

-Cu ce să te ajut? Spune o dată ce ai de spus! Ocolești cam mult subiectul!

-Fiindcă nu știu cum o să reacționezi.

 Deja strigăm unul la altul, deși asta nu e chiar o ceartă. Mă stresez fiindcă nu știu ce va trebui să fac, dacă voi putea face ceva. Vreau să-mi spună ce vrea. Nici eu nu știu cum o să reacționez fiindcă nu știu la ce mă aștept. Nu mă pot aștepta la ceva normal. S-au întâmplat prea multe...

-Uite ce e, spune el resemnat. Eu vreau să se termine o dată pentru totdeauna cu războaiele dintre lumile noastre.

-Așa...?

-Vreau să trăim în pace. Nu neapărat împreună, dar măcar să nu ne mai urâm. Toți trebuie să înțelegem că nimeni nu e superior.

-Și cum ai de gând să faci asta?

-Pentru asta am nevoie de tine.

-Te ascult.

-O să ne căsătorim!

-O să facem ce?

-Doar așa putem aduce pacea. Ești o muritoare, ești un om, iar eu un...

-De aceea te vor urî toți. Știe cineva ce planuri ai?

-Nu. Nu am vrut să afle nimeni înainte să se întâmple. 

-Știi că această căsătorie va aduce numai nenorociri?!

-Planul nostru va funcționa.

 Mă privește direct în ochi. Parcă e nebun. Se află la doar câțiva centimetri în fața mea. Are privirea fixă. Vocea sa e ciudată. M-a prins de mâna pe care am inelul, dar nu am observat până acum. Îmi trag mâna din strânsoarea lui și fac câțiva pași în spate.

-Planul nostru?! strig nervoasă. Ăsta e doar planul tău în care m-ai târât fără să-mi spui în ce mă bag. 

-Nu mă vei ajuta, pare să realizeze el.

-M-ai adus aici să ne căsătorim! Toți vor să mă omoare. Credeam că m-ai adus aici ca pe o ostatică. Că răpirea mea te va ajuta în fața consiliului.