RECENZII CARTI (citite -2019)

3.Kevin Brooks -Lucas

Lucas de Kevin M. Brooks

Kevin M. Brooks s-a născut la 30 martie 1959 în Anglia şi este este un scriitor cunoscut pentru romanele tip Young-Adult. În acelaşi stil se încadrează şi cartea Lucas.

Ştiţi acel moment când citeşti o carte, intuiești finalul, dar cu toate astea până la sfârşit speri într-o schimbare? Fix asta am simţit eu citind această poveste. În primele capitole am descoperit personajele şi împrejurimile, apoi am fost invaluita intr-un adevarat mister.

Lucas, spune povestea adolescentei Caitlain McCann, care duce o viaţă aparent liniştită (chiar dacă are o mamă moartă, un tată alcoolic şi un frate pierdut în mrejele impulsivităţii şi a anturajului). Această viaţă se schimbă în momentul în care ea îl vede pe Lucas traversând strada într-o zi toridă de vară. Este cel mai ciudat şi mai frumos băiat pe care l-a văzut vreodată şi când în cele din urmă fac cunoştinţă, parcă tot ce ştia până atunci despre ea şi viaţa ei, se schimbă.

Din tonul în care autorul narează, am înţeles că această carte este mai mult decât o poveste de dragoste a unei puştoaice de 15 ani. Relatarea este făcută la persoana întâi, prin ochii lui Caitlain, dar indirect spune povestea lui Lucas- un adolescent fugar, poreclit ţigan de către toţi cei de pe insulă.

Insula Hale este un loc mistic, sau cel puţin prin scrierea lui, Kevin Brooks asta lasă să se înţeleagă. Descrierile sunt destul de exacte şi ample, dar în acelaşi timp deloc plictisitoare. Am simţit de la început ca pe acea insulă s-a întâmplat ceva grav şi am devenit curioasă să aflu ce. Apoi, uşor, uşor au început să mi se răspundă la întrebări. Nu la toate insa.

~Tata mi-a spus mai demult că vântul are ceva magic şi, dacă asculţi cu atenţie, îţi va spune ceea ce vrei să auzi.~

Romantismul este folosit cu măiestrie într-un mod fin, sentimentele lui Cait şi Lucas fiind atent expuse, nu prin dialog, ci mai degrabă prin gesturi şi contemplări. De altfel, Cait este creionata ca fiind o fată căreia îi este teamă să se exteriorizeze, îşi doreşte să fie drăguţă cu toată lumea şi să nu supere pe nimeni, dar în relaţia cu Lucas, nu prea contează aceste lucruri pentru că el este diferit şi înţelege totul fără să fie nevoie de cuvinte. Lucas se pricepe să citească limbajul trupului, este curajos şi ştie să asculte.

~Ce-i drept, nu voiam ca nimeni altcineva să ştie despre el. Dar nu era asta principalul motiv. Principalul motiv pentru care nu voiam să mai fie cineva prin preajmă când îl văd pe Lucas era pentru că voiam să păstrez acest lucru pur. Ce era- prietenie, înrudire, o asemănare a mintilor-nu aveam idee. Nu conta. Orice era, nu voiam să-l văd poluat.~

Lectura este frumoasă, chiar dacă se subliniază multe lucruri dureroase legate de societate şi socializare.

Insularii o iau pur şi simplu razna în urma unor zvonuri legate de Lucas. Ei nu acceptă faptul că el este diferit, diferit faţă de ei şi de ceea ce cunosc şi astfel îl obliga să devină violent pentru a se apăra. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, fiecare acţiune a personajelor are o reacţiune şi un sens. Lucas ajunge să fie fără să vrea motiv de gelozie, ura şi prejudecăţi. Cait încearcă să înţeleagă şi să-i facă şi pe alţii să-l accepte le Lucas, însă nedreptăţile se ţin lanţ şi acţiunile ei rămân fără rezultat.

~Totul devenea un iad, aşa cum zisese Lucas. Oamenilor nu le place când nu ştiu ce eşti. Nu le plac lucrurile care nu se încadrează în vreun tipar. Îi sperie. Ar prefera un monstru despre care să ştie ceva, decât un mister neelucidat.~

Despre ce e mai concret această poveste?
Despre oameni! Despre cum în neputinţa noastră nu acceptăm lângă noi persoane pe care nu le înţelegem şi pe care le vedem diferite. Despre cum a face rău, unora le aduce satisfacție.

~-Ignoranti?

-Da, sunt unii ignoranţi şi unii care ignoră.

-Ce vrei să zici cu asta?

-Insemna- lasă-ţi mintea liberă, dar ţine-ţi gura închisă, lumea este plină de proşti.~

Toate întrebările pe care Cait şi le pune, mi le am pus şi eu la un moment dat.
Este o carte destul de profundă. Unii ar spune plictisitoare... însă autorul nu a făcut decât să povestească cronologic tot ce s-a întâmplat. Finalul este usor previzibil, dar speri pana in ultima clipa la o minune. Au fost probabil pasaje ce nu au contat în economia poveștii în sine, însă cred că per total asta s-a dorit. O carte plină de întrebări, la care prin acțiunile personajelor ne primim uşor răspunsurile.
Ce nu mi-a plăcut? Coperta cărții este hidoasă. Nu ediţia de la noi scoasă de editura RAO, ci cea originală. Mi-aş fi dorit şi un alt final... dar cum spune şi autorul la un moment dat, nu întotdeauna primim ceea ce dorim.
Cartea merita să fie citită pentru cum a fost construită povestea, pentru stilul narativ, cursiv şi neobositor, pentru modul în care sunt scoase în relief gândurile și trăirile personajelor. Un citat din carte mi se pare că este mai mult decât reprezentativ pentru tot ceea ce înseamnă Lucas:

~Sunt tot felul de sentimente: dragoste, ura, amărăciune, bucurie, tristeţe, încântare, confuzie, teama, mânie, dorinţa, vinavatie, ruşine, remuşcare, regret... Şi nu poţi controla niciunul.~

Cu drag, Maria!

-//-

Data viitoare vin cu recenzie pentru Zuleiha, deschide ochii, mai am vreo 40 de pagini si o termin si va pot spune inca de pe acum ca este o carte buna.

Va pup de nu va vedeti!