RECENZII CARTI (citite -2019)

59. Lumina pe care am pierdut-o de Jill Santopolo

Lumina pe care am pierdut-o este o carte care m-a ținut trează o noapte întreagă. N-am putut sa o las din mână. Într-un mod inexplicabil s-a lipit de mine si mi-a intrat în suflet, mi-a trezit o grămadă de sentimente contradictorii si o multime de intrebari.

Ce este viata si cum alegem sa o trăim? Când stim ca am facut alegerea corecta? Care este acea alegere corecta? La ce suntem capabili sa renunțăm? Ce este iubirea? Unde incepe si unde se termina sentimentul de vina? La unele întrebări am gasit răspuns, la altele nu, însă cu toate astea, lectura a fost una minunata.

Povestea este despre Lucy (Luz in spaniola- care inseamna lumina) si Gabriel. Ea, un producător de televiziune, el un artist încă nedescoperit. Iubirea lor arde, creste si ii mistuie in egala măsură pe toata durata cărții, lucru care te face parte din trăirile lor.

Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost stilul in care acest roman este scris. Este ca un fel de scrisoare (Lucy ii scrie lui Gabriel), si cred ca tocmai asta il face sa fie atat de special. Este altceva, este profund si intim si usor de citit.

Am indragit-o pe Lucy. Cu toate greselile ei, cu toate alegerile necugetate, pe alocuri... m-am regăsit în ea. L-am îndrăgit pe Gabriel. Chiar dacă l-am simtit egoist uneori, am incercat sa ii inteleg dorințele, visurile si deciziile pe care le-a luat.

Stiti, pe toata durata lecturarii o intrebare planează asupra poveștii: ce ar fi fost daca....? , si ma gândeam ca si eu mi-am pus această întrebare de nenumarate ori, în nenumărate situații, dar pt ca este imposibil să dai timpul inapoi, am invatat sa traiesc cu alegerile facute. La fel s-a întâmplat și cu Lucy. Mi s-a parut trist sa iubesti un om atât de mult, încât să simți că nu poți respira fără el, dar cu toate astea sa nu-i poti fi alături. Cred insa ca au fost împreună în momentele cele mai importante pentru ei.

Doamne, ce mult mi-a plăcut cartea asta.

E caldă si scrisa într-un stil atât de personal, încât tot timpul am avut impresia ca citesc corespondenta cuiva.

E tristă, am lacrimat de vreo două ori, dar mi-a atins sufletul.

Pe coperta cărții scrie "două vieti, două iubiri, o singură alegere" însă eu cred ca de fapt a fost tot timpul o singură viata, o singură iubire si nicio alegere. Orice a fost pe lângă Gabriel a fost ca un substitut, niciodată ceva de ales.

De obicei nu retin numele personajelor, dar cand o poveste ma impresionează o fac. Asta este una de ținut minte si pe care nu cred ca o voi uita prea curând.

Sfarsitul este unul care lasa acea "lumina" sa arda, sa joace, sa trăiască în mintea fiecărui cititor si tind sa cred ca pt mine a contat mult, pentru ca nu prea imi plac finalurile triste.

5/5 stele i-am dat pe goodreads, pentru cum a fost construită povestea, pentru cum au fost conturate persoanjele, pentru cum autoarea m-a facut sa traiesc cu intensitate sentimentele unei iubiri, pentru poveste și pentru faptul că m-a facut sa inteleg ca lumina este in fiecare dintre noi.