Phoebe e mai pragătită ca niciodată să trăiască visul american din plin și tocmai pentru asta aplică pentru un job ca "mâna dreaptă" a șefului firmei de arhitectură Braun&Haller Inc. Ajunge să cunoască slăbiciuni, să-i între pe sub piele celui mai c...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- La dracu, Jennifer! strig după ea pregătit să arunc cu ceva dacă avea să se întoarcă.
Blonda se intoarse într-un unghi opus ieșind cu capul în jos, rusinată din biroul meu. Nu obișnuiam să fiu mereu un măgar însă Jennifer și-nu-mai-știu-cum -doamna Jennifer cum îi plăcea să i se zică de ceilalți angajați-aveam un IQ sub medie. Obișnuia să se plimbe toată ziua dintr-o parte în cealaltă cu niște hârti în brațe, probabil, încercând să ardă calorile care le depuse mănâncând ca un leu în cușcă meniul de la fast-food pe care-l consuma cu regularitate. N-aveam nimic în potrivă cu asta atât timp îmi aducea și mie ceva de mâncare și atunci totul se schimba, creștea pur și simplu în ochii mei. Spre deosebirea de ea, eu nu mă plimbam de bezmetic toată firma de la subsol până la etajul treizeci pe scări. Venea, uneori, când o chemam, cu obrajii roșii, gâfâind.
Ce nu făcea o doamnă pentru a-și menține silueta? Pentru că Jennifer era în stare să le facă pe toate chiar și când își risca locul de muncă unde avea un salariu urmat de câteva zerouri luat pe o treabă de nimic.
Mâncăm uneori împreună trimițând-o după tot felul de preparate cu specific german. Alerga pe scări, alerga prin tot orașul încât aveam tendința să fac glume pe seama ei spunându-i că o voi trimite la Jocurile Olimpice de Vară, la secțiunea alergat.
Când nu eram prea ocupat sau prea arogant, asta în zilele bune, mai exista loc și pentru o glumă. Măcar știam că aici n-are cum s-o dea în bară. Trebuia doar să stea acolo și să mă lase să râd ori pe seama vreunui partener ori pe abilitățile sale de alergătoare înnăscută. În concluzie asistenta mea care se presupunea să-mi fie mâna dreaptă, făcea doar să fie mâna stângă. Ei bine, eu nu eram stângaci. Era de umplutură acolo făcându-mă să cheltuiesc o sumă maricică din bugetul firmei.
- Jennifer? o strig și apare în câteva secunde. Ești concediată, spun tare făcându-mă auzit și afudându-mă tot mai mult într-un proiect.
