Phoebe e mai pragătită ca niciodată să trăiască visul american din plin și tocmai pentru asta aplică pentru un job ca "mâna dreaptă" a șefului firmei de arhitectură Braun&Haller Inc. Ajunge să cunoască slăbiciuni, să-i între pe sub piele celui mai c...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Phoebe
Locul unde totul pare ca o glumă.
M-am pus în fața oglinzii admirând abdomenul care se umflase puțin. Am îmbrăcat apoi o bluză largă și m-am aruncat în patul din vechea mea cameră care-mi fusese alint în ultimele săptămâni. Știam doar să stau în casă și să mă gândesc la el, avea să mă omoare într-o zi. Eram mult prea legată de el, iar faptul că-i port copilul nu mă făcea să mă liniștesc, dar în schimb mă agita atăt de mult că-i port copilul și lui nici măcar nu-i pasă într-un procent minim.
Ca-n fiecare zi, mama intra cu o tavă pe care avea micul dejun. Nu obișnuiam să mănânc prea mult cu totul că eram în aproape a treia lună de sarcină. Aveam o prezență fantomatică căci stăteam doar în camera mea, mancam puțin și atât, în cel mai bun caz mai schimbam câteva cuvine cu mama, Faith și familia acesteia sau mai ieșeam puțin din casă în majoritatea cazurilor ducându-mă, de gura mamei, la cumpărături. Fratele ei, mai mare decât noi cu aproximativ cinci ani, încă își păstrase comportamentul din copilărie căci era, uneori, la fel de enervant ca atunci când fugea cu păpușile noastre și le dezmembra. Însă, acum, era un brunet înalt cu ochii verzi și-un zâmbet fermecător. Venea, de obicei, alături de Faith dimineața până când acesta urma să se ducă spre job.
— Bună dimineața, prințesă BeeBee! mă salută cu specificul titlu inventat de mine în copilărie.
— 'Neața, Karen, Faith! îl salut și zâmbesc ușor.
— Tot ai corăbiile scufundate? întreabă și se aruncă lângă mine, pe pat.
— Îmi pui întrebarea asta în fiecare dimineață, Karen.
— Mă gândesc că într-o dimineață îmi vei spune că ai reușit să le scoți din marea ta nesfârșită de tristețe și lacrimi și că ești hotărâtă să-ți vezi de viață într-o căsuța modestă departe de locul ăsta sau de DC.
L-am ignorat pe de plin și am mai schimbat câteva vorbe cu Faith. Karen s-a scuzat frumos și a părăsit camera căci deja întârziase la job.
— Trebuie să plec im DC, Bee, mă anunță Faith tristă. Îmi pare rău!
— N-are de ce să-ți pară, Faith. Nici eu nu pot rămâne așa o veșnicie, mai ales când va apărea copilul. Mi-am găsit o casă potrivită pentru două persoane departe de aici sau de DC, iar ușa noastră este mereu deschisă larg pentru tine.
— Voi reveni curând, nici nu-ți vei da seama. Apoi, te voi ajuta cu casa și voi mai rămâne o vreme lângă tine și micuț, promit, îmi spune și o îmbrățișez strâns.
Aveam de gând ca în viitorul apropiat să fac și eu o mică expediție în Washington pentru a-mi strânge toate lucrurile din apartament. După ce a plecat, am îmbrăcat o pereche de blugi scurți, puțin largi și un tricou alb și mai larg pentru a masca puțin abdomenul care începuse să se pronunțe. Mi-am lăsat părul pe spate și mi-am aplicat un strat de rimel. Am încălțat o pereche de adidași albi și am ieșit repede pentru a nu mă răzgândi. Era una dintre zilele de toamnă absolut superbă în care soarele dohorea cu multă putere încât puteam să ies, iarăși, în hainele de vară.
M-am așezat la umbra unui copac, în parc, locul unde obișnuiam să stău încă dintotdeauna și am scos o carte. Am privit în jur văzând că nimic nu este schimbat față de cum era când venea aici în adolescența mea și totuși nu mă puteam plictisi de peisaj. Copacul bătrân—care aveam în perioada aceasta a anului frunzele roșii—mă păzea încă de soarele puternic a acelei zile, apoi banca pe al cărui lemn era inscripționat cu un P și în definitiv tot ansamblul care mă făceam să mă simt absolut minunat.
Trecuse câteva ore de gând stăteam în parc așa că am plecat spre casă soarele intrând ușor în nori automat temperatura scăzând puțin. Cum am ajuns acasă am pus mâna pe telefon și punându-mă de acord cu mama am comandat o pizza. Nu avusesem prea multe pofte și nici grețuri extrem de mari, în afară de abdomen nimic nu putea să mă dea de gol. Mai aveam și stări abdolut enervante, dar trecem, de obicei, cu brio. M-am pus lângă mama în patul său întinzându-mă.
— Ești foart bine dispusă astăzi, Bee.
— Mi-am dat seama ca este o perioadă unică în viața mea, spun și zâmbesc strâmb.
Am zărit albumul cu poze și l-am înfășcat privind fiecare poză cu mine din diferite etape ale vieții.
— Îți amintești când i-am pus spaghetele în cap lui Karen? întreb amuzată.
— Atunci când a refuzat să te mai strige prințesă BeeBee și să mai facă plecăciuni în fața ta? întreabă și ea și râde.
— Oh, parcă a fost ieri, spun și mă îndrept spre bucătărie pentru a aduce cele doua cești de ceai pe care le făcusem ceva mai devreme.
Mi-am ținut ceașcă de ceai la piept stând de data aceasta pe covorul pufos al mamei uitându-mă în amănunt la toate fotografiile. Răsfoind paginile albului am văzut o poză cu mama și tata. Era prima dată când vedeam o poză cu ei. Se țineau strâns în brațe în fața casei. Era urmată de alta, de data aceasta tata ținându-mă pe mine în brațe. Mi-ar fi plăcut să-l cunosc, să vorbesc cu el și să-l știu aproape de mine. Știu cât de greu a fost să cresc fără el și, de asemenea, știu că și pentru mama n-a fost ușor. O mai auzeam în toiul nopții plângând, dar se liniștea rapid când mă venea adormită spre camera ei târând după mine un ursuleț mare de pluș. Încă țin minte cum mă strângea tare în brațe și mă săruta pe creștet, uneori, șoptindu-mi o poveste.
Fusesem scoasă din transa mea de o bătaie alertă în ușă. M-am uitat rugător la mama pentru a lua ea pizza, știind deja că este băiatul care se ocupă cu livrarea. M-am ridicat și eu și ea deschizând ușa, iar eu mutându-mă în pat, nespunând nimic. Apoi am auzit o voce cunoscută care m-a oprit să înaintez spre pat, blocând-mi mișcările, mai ales picioarele, simțind cum mâinile îmi cedează de pe cana de ceai care a căzut pe podea făcându-se țăndări, iar lichidul din interiorul ei împrăștiindu-se și amenințând să se împregneze în covorul alb al mamei pe care stăteam cu ceva timp în urmă.
— Bună seara! Sunt iubitul fiicei dumneavoastră și tatăl copilul ei, aud din dormitor și brusc simt cum sunt din ce în ce mai moale.
