Phoebe e mai pragătită ca niciodată să trăiască visul american din plin și tocmai pentru asta aplică pentru un job ca "mâna dreaptă" a șefului firmei de arhitectură Braun&Haller Inc. Ajunge să cunoască slăbiciuni, să-i între pe sub piele celui mai c...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Balul
Am salutat-o pe Amanda și am stat puțin de vorbă cu ea ca mai apoi să iau liftul către ultimul etaj. N-am mai ciocănit la ușă când am întrat știind că în cel mai rău caz este cu Achim așa că nu deranjam. Am deschis larg ușa și am rămas perplex când am văzut-o pe Jennifer pe biroul său, iar el neripostând deloc. Am tăcut și m-am abținut să fac vreo dramă de față cu ea.
— Bună dimineața! spun și afișez cel mai fals zâmbet de care dispuneam.
Am scos niște hârti din geantă și i le-am pus pe birou abținându-mă cu greu să nu renunț la pantofii cu toc și să fac o încăierare mai ceva ca-n filme. A renunțat să mai stea pe birou, s-a aplecat după ceva imaginar, și-a tras fusta și a plecat mergând într-un mare fel. Mi-am făcut de lucru nebăgâdu-l în seamă, fără să las să mă afecteze. Totuși l-am simțit în spatele meu cum se apropia tot mai ușor cu buzele de gâtul meu, l-am lăsat să continuie și m-am ținut tare nelăsând să se vadă că mi-ar plăcea.
— Am de lucru, Friedrich! spun. Și te rog, nu mă atinge!
— Ești geloasă?
— De ce aș fi geloasă? întreb și râd isteric.
— Dacă ți-aș spune că ar putea să defileze și dezbrăcată în fața mea și nu m-aș clinti să mă duc spre ea?
— Ți-aș spune că ai minți! zic.
— Ei bine, să știi că mă amuz copios pe seama ei și a lucrurilor pe care le face. Așa că decât să mă cert cu ea prefer să o las să mă amuze. Te sfătuiesc și pe tine să faci asta! îmi spune și mă săruta tot mai mut pe gât.
Avea dreptate, era prea jalnică uneori crezând că dacă umblă jumătate dezbrăcată are tot ce-și dorește. Și eu eram jalnică căci m-am lăsat păcălită de o iluzie. Cu toate astea tot nu-mi plăcea prezența ei. Am întors capul și l-am sărutat simțindu-l aproape de mine, știindu-l al meu.
Încercar să mă ridic după scaun, dar încercarea mea patetică fusese oprită de blond care-și exercita toată puterea pe umerii mei pentru a mă ține pe scaun și a mă săruta. Oh, săracul meu ruj! Ei bine, rujul devenise ultima mea grijă acum căci eram înnebunită de el topindu-mă după sărutul său. Mă topeam prea repede, îmi pasă mai mult decât credeam, dar continuam să-l divinizez, mai degrabă, de parcă viața mea se lega doar de prezența sa. Avusese un asemenea efect încât mă făcuse dependentă. Nu-mi plăcea asta, dar nici nu mă puteam opune așa că mă complăceam în situație fără nici jenă.
Mi-a dat pace în cele din urmă de abia când a auzit pași pe hol. Și cum mă așteptam era Achim care dăduse buzna, ca de obicei, probabil din vreun motiv stupid. Știa de relația noastră și nu înceta niciodată să facă glume proaste.
