Phoebe e mai pragătită ca niciodată să trăiască visul american din plin și tocmai pentru asta aplică pentru un job ca "mâna dreaptă" a șefului firmei de arhitectură Braun&Haller Inc. Ajunge să cunoască slăbiciuni, să-i între pe sub piele celui mai c...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Salvatorul meu
Rămăsesem acolo, uitându-ne unul în ochii celuilalt. Era cât se poate de ciudat și simțeam cum ochii săi mă ard. Ce urma să facă? Și cum mai puteam eu lucra cu el cu imaginea asta în minte? Pentru că nu se întâmplă niciodată ca unul dintre cei mai râvniți burlaci ai Americii să te țină pe spate pregătit să te sărute. Însă nu era asta, era faptul că mă făcea să mă pierd și să fiu vulnerabilă. M-a pus pe picioarele mele și m-am dus spre casă, direct spre duș. Mi-am ales o pereche de pantaloni negrii de tening și un tricou alb cu un imprimeu pe el pe care le-am pus pe pat ca mai apoi să-mi aduc aminte să-mi iau un prosop.
Am întrat în duș lăsând apa să ia cu ea și tot ce se petrecuse până atunci. Auzisem cum trânti ușa camerei semn că a venit în dormitor. Și uite așa se duse toată relaxarea mea. Am mai stat câteva minute, apoi m-am ridicat din cadă și am pus un prosop pe mine căutând-mi hainele când îmi dădusem seama că le-am lăsat pe pat. Ce era de făcut acum?
Nu puteam nici să ies doar în prosopul acela minuscul din baie și nici nu puteam rămâne aici pe veci. Așa că am scos capul pe ușa asigurându-mă că nu se vede nimic altceva.
— Friedrich?! strig la el și după observ că are căștile pe urechi. La niaba cu tine! țip și tot nu mă aude.
Am mai țipăt de câteva ori fără rezultat ajungând să cred că nu vrea să mă audă. Așa că am luat peria de păr și am aruncat-o spre el. Și-a dat căștile de pe urechi și s-a uitat la mine.
— Ce naiba? întreabă amuzat când îmi vede față furioasă și atât. Ne jucăm de-a va-ți ascunselea? Nu știam că mi-a venit rândul.
— Nu mă face să ai arunc cu ceva în tine. Dă-mi hainele alea de le marginea patului, te rog frumos.
Mă privește și eu pe el. Iar dacă nu eram aproape goală cu ușa între deschisă pentru a-mi putea scoate capul și al ruga frumos să-mi dea hainele i-aș fi dat cu peria aia în cap.
— Ia ți-le singură!
— Te rog, Friedrich, dă-mi hainele! nu mai răspunde și-și pune căștile, iarăși, pe urechi.
Nu aveam nimic altceva pe lângă mine, ceva cu care mi-aș purea acoperi corpul mai mult decât o făcea prosopul acela mic. Și brusc privisem spre ușa băii care avea un cuier. Slavă Domnului, halatul meu di satin era acolo. Nu mi era nici el de mare ajutor, dar măcar aveam certitudinea că mă acoperea mai mult. Am renunțat la prosop punându-mi pe mine halatul. Am profitat de neatenția lui și m-am strecurat să-mi iau hainele. Dar se pare că mă înșelasem grav căci printr-o mișcare atletică mă oprise în fața oglinzii, el stând în spatele meu cu mâinile pe talia mea. Și brusc îmi dădusem seama că stropi de apă din părul meu ud se scurgeau pe halat, fix în dreptul sânilor.
— Jur că-mi dai bătăi de cap, îmi spune și mă săruta pe gât stând mai mult aplecat din cauza înălțimii sale.
— E imoral Friedrich și știi bine că nimic din toate astea nu se poat întâmplă. Încalcă orice regulă.
— Dă-le dracu' de reguli, zice și mă săruta pe buze.
—Nu, Friedrich. Nu-i ok deloc.
Mâinile sale apucă cordonul halatului desfăcând funda pe care o făcusem în timp ce mă sărută pe gât. Ducându-mă spre pat s-a descotorosit de halat. M-a întins pe pat și s-a pus peste mine începând cu săruturile de la gât și coborând puțin câte puțin scăpânud-mi mici gemete.
— Acum nu mai este o greșeală? îmi spune.
S-a îndepărtat de mine și mi-a întins hainele de pe pat. Iar acum începusem să sesizez totul. Ce naibii fusese în capul meu? M-a lăsat acolo, așa. Nu eram jucăria sa. Mi-am păstrat cumpătul.
— Ieși afară! Acum! Nu vreau să mai aud niciodată de tine, Medusa! Singurul motiv pentru care mai stau aici este pentru afaceri pentru că nu vreau să te mai văd.
Ceea ce simțeam acum era de neexplicat.
Nimeni din America nu puteam afla despre asta, nu voiam nici să fiu în gura presei nici a angajaților. Era atât de complicat și tot ce făcusem a fost să ne dăm frâu liber sentimentelor. Am înfășcat hainele din mână sa și m-am schimbat rapid în baia micuță.
M-am așezat la un birou și am început să-mi întind toate produsele de make-up. Evenimentul pentru care venisem aici era în seara aceasta și eram degajată de orice emoție, de parcă le luase cu el pe toate când m-a sărutat.
— Ar trebui să vorbim despre asta! îi spun și observ cum își scoate costumul din bagaj.
— Nu-i nimic de zis! mi-o taie rapid și continui ceea ce făceam.
După ce am terminat cu machiajul mi-am luat și eu rochia mea din husă și scuturat-o puțin. Era roșie, lungă și părea că-mi conturează perfect formele. A ieșit mai întâi el cu costumul său car evenea perfect încât mă făcea să mă duc să-l sărut, dar am stat locului. A ieșit din dormitorul său și am chemat-o pe Josephine să mă ajute puțin cu părul.
Mi-am îmbrăcat rochia chinuindu-mă cu fermoarul mai mult decât trebuie și fix atunci a apărut în cameră fără să mai bată sau ceva prințul pe cal alb. M-am întors cu spatele la el înțelegând mesajul. Avea mâinile incredibil de reci încât credeam că are să mă înghețe și pe mine. L-am lăsat să facă asta din nu știu ce motiv. Mi-am scos și pantofii ca mai apoi să-l apuc de braț și să o las pe mama sa să ne facă o poză. Am rămas puțin pe urmă timp în care mama lui s-a apropiat de mine.
— Sunteți perfecți unul pentru altul! Doar tu știi să-l temperezi doar cu prezența, spune și mă uit ciudat la ea. Aveți o chimie deosebită, așa cum am avut eu cu tatăl său, rar mai găsești asta.
Ce minciuni, după ce a făcut astăzi orice părere bună îmi dispăru.
L-am apucat de braț cântărind vorbele mamei sale. Oare chair avea dreptate?
Eram prea diferiți și totuși cu atât de mult în comun.
