Mereu și pentru totdeauna

C a p i t o l u l 11

     

          Noi doi peste toată lumea.

                         După ce ne-am îmbrățișat în fața televizorului, uitându-ne la un film absolut ridicol a ridicat capul din brațele mele și m-a privit frumos.

— Te voi duce undeva unde te vei simți pe măsură statutului tău.

— La birou? întreb și mușc dintr-un măr.

— La castel, spune și zâmbește absolut minunat.

— Și eu care credeam că nu viu auzi nimic drăguț de la tine.

— Nu te obijnui. Sentimentele le transmiți prin fapte, Phoebe.

          Am sărit din pat direct spre bagajele mele. Mi-am luat o pereche de jeansi negrii, o bluză albă și o geacă negră. Am încălțat teneșii albi și mi-am pus rucsacul în spate lăsându-mi părul pe spate. Între timp mi-a spus să-mi iau doar câteva lucruri necesare cu mine pentru că drumul este foarte lung și plănuiește că vom rămâne acolo câteva zile. A împrumutat mașina tatălui sau și, între timp, m-am dus la bucătărie unde am găsit-o pe mama sa făcând câteva Sandwich-uri pentru călătoria noastră. Am ajutat-o puțin și s-a uitat spre mine lung.

— L-ai fermecat într-un timp destul de scurt, Phoebe! îmi spune și zâmbește.

— Cred că altfel a stat treaba, zic și zâmbesc și eu știind că el m-a fermecat mai întâi pe mine.

— Povestește-mi! mă roagă.

— Ei bine, totul a început când am aplicat pentru job-ul ăsta, spun și râd pentru câteva secunde. M-am îmbrăcat simplu și cu câteva emoții am pășit în biroul său. Am avut o atracție ciudată încă de la început, apoi a început să mă calce pe nervi de-a binelea ca după să-mi arate ce om poate fi.

— Este încăpățânat și extrem de orgolios, Phoebe, și nu-ți pot garanta că este loial, dar luptă pentru ce aveți voi. Când v-am văzut cum radeați și vă sărutați în ploaie am știut că este special.

— Au fost două luni în care am trăit toate sentimentele din lume.

— Două luni mi-a luat mie și tatălui său pentru a ne da seama că suntem meniți unul pentru altul. Mă uit la el și-l văd întocmai pe Hermann. Ah fost de ajuns doar cinci luni după și ne-am dus în fața altarului. Într-un singur am respirat iubire cât pentru toată viața. A urmat apoi, Erika, Elisabeth și Josephine. Oh, parcă a fost ieri!

— Pare că ați avut cea mai sinceră poveste dragoste, îi spun și zâmbește.

— Este încă la fel, scumpo. Friedrich mi-a dat bătăi de cap încă de când am rămas însărcinată. La cele trei fiice ale mele totul a fost un vis însă cea de-a patra sarcină a fost marcantă. N-am putut mânca nimic, nu puteam să mă ridic, pur și simplu am stat într-un pat de la început până la sfârșit, îmi zice și râde puțin. Știam ce personalitate va avea înainte să-l cunosc propriu zis. Știam că va fi leit taică-său. Arogant, impulsiv, morocănos, ironic și al naibii de șarmant. Însă după toate astea Friedrich are o inimă mare și caldă, dar tu probabil știi deja asta.

            Niciodată nu-mi dădusem seama că în astea două luni legasem ceva de nedescris și apoi a venit Germania care ne-a demonstrat că avem acel ceva. Puteam spune că sunt îndrăgostită de el, mă făcea să amețesc și să-i cad la picioare. A venit învingător fluturând cheile de la mașina tatălui său în fața mea. L-am privit și asta îmi transmitea o grămadă de sentimente. De la felul în care arăta fizic până la psihic.

— Plecăm! strigă și iau Sandwich-urile.

         M-am așezat pe locul de lângă șofer și l-am privit încă o dată pătrunzător. Părul blond și ochii albăstrii acoperiți acum de o o pereche de ochelari de soare apoi corpul bine lucrat aveau efect asupra mea. Ceva de-a dreptul incredibil.

— Te holbezi, Bee? spune cu un zâmbet larg pe față.

— Doar priveam, spun văzându-l cum râde.

            M-am tot întors pe bancheta de lângă el negăsindu-mi starea de niciun fel. Mă făcea să n-am stare și asta într-o perioadă scurtă de timp. Și cum lucrurile între noi mergeu de două ori mai repede, m-am uitat iar la el pătrunzător.

— Sunt îndrăgostită de tine, Friedrich! Și mă speria asta.

— Suntem amândoi în asta, Bee! Te-am ochit încă de când ai făcut pe autoritara prima dată în biroul meu, îmi spune și zâmbesc larg în timp ce el își strecurase ușor mâna pe piciorul meu.

            Aveam multe semne de întrebare și erau mai multe lucruri care mă dădeau înapoi însă m-am lăsat condusă de inimă, am luat inițiativa și i-am spus întocmai ceea ce simt pentru el. Pentru că da, Friedrich Braun Haller mă făcuse să mă îndrăgostesc de el. Petrecusem câteva zile în care totul părea de basm însă știam că peste o săptămână va urma întrecerea în America și se va izbi, iarăși, de ispite fel de fel și de toate lucrurile care-l defineau până să-l cunosc cu adevărat.

             Câteva ore mai târziu am oprit la un hotel urmând să continuăm drumul în ziua următoare. Ne oprisem să mai vizităm câte ceva în drumul nostru și am povestit mult despre tot. Am întrat în camera mare de hotel și mi-am lăsat bagajele lângă ușa. M-am făcut confortabilă, la fel și el. S-a apropiat ușor de mine și m-a sărutat, iar eu i-am răspuns. Ne cunoșteam de doar două luni simțind deja cum cedez în fața sa din toate punctele de vedere. Îmi cazuse cu tronc și nu-mi venea să cred.

— Mă înnebunești, spune ușor și mă săruta pe gât.

               A coborât ușor cu săruturile tot mai jos și la un moment dat și-a mutat privirea spre mine de parcă cerea o aprobare când eu deja eram vrăjită. I-am scos tricoul delicat și l-am sărutat făcând și el asta după. Ne priveam și parcă existam doar noi doi. Deja devenise un drog pentru mine.