Phoebe e mai pragătită ca niciodată să trăiască visul american din plin și tocmai pentru asta aplică pentru un job ca "mâna dreaptă" a șefului firmei de arhitectură Braun&Haller Inc. Ajunge să cunoască slăbiciuni, să-i între pe sub piele celui mai c...
Am rămas în capătul holului privind imaginea de admirat care în te circumstanțe m-ar făcea să râd. Faith se uita la arătosul meu șef care nu știu ce căuta aici ca la ceva incredibil. Oh, la naiba! Rochia de seară din satin plus un halat din aceleași material era cam indiscret pentru a apărea în fața șefului. Dar spre apărarea mea el a apărut în fața mea. Am luat-o de acolo pe Faith care s-a dus în camera sa trântind ușa. Cum am revenit înapoi m-a luat pe sus învârtindu-mă. Ce reacție ciudată din partea Medusei pe care o cunoșteam de fix o lună, o lună în care mi-a mâncat câteva bucăți de viață.
— Brunch a acceptat, îmi spune. Vom merge în Germania, Phoebe. Topul ține una dintre cele mai marin petreceri pentru proiectul ăsta și vrea neapărat ca noi să fim acolo, spune fără să răsufle.
De data aceasta eu i-am sărit în brațe. L-am condus spre living și mi-a spus să aduc două pahare. M-am conformat știind că mi-a luat adresa și numărul de telefon de la Amanda așa că nu mai avea rost să întreb. A deschis o șampanie și a turnat în cele două pahare ciocnind în cinstea proiectului nostru. Era printre puținele dăți când avea o personalitate care te fermeca.
— Suntem geniali, Phoebe, iar fără ajutorul tău n-aș fi reușit.
— Când va trebui să plecăm în Germania?
— Poimâine, răspunde calm. Am rezolvat totul începând de la hotel până la bilete.
Singura mea problemă era cum vom supraviețui fără să o luam razna amândoi în cele câteva ore pe care le făceam din America până în Europa. Mi-a povestit câteva ceva despre avionul cu care vom pleca, fiind avionul privat cu care se deplasa în fiecare țară atunci când era nevoie. Spre bucuria mea eram doar noi și puteam dormi fără nicio jenă tot drumul. N-am mai ținut seamă de ținuta pe care o purtam fiind în lumea mea și vorbind despre ce ne trecea prin cap, de parcă zici că nici nu era șeful meu sau Friedrich Braun Haller. A scos dintr-o plasă ceva de mâncare fiind, bineînțeles, cu specific german.
O puteam auzea pe Faith cum făcea crize din dormitorul ei, probabil, salivând la ușă. După ce se trezise cu un tip înalt pe care-l considera pur și simplu fermecător la ușa stătea acum și se gândea, mai mult ca sigur, că stă în locul în care ea a stat mai devreme. Totul mi se părea amuzant. Mi-a explicat cum stă treaba cu mâncarea nemțească și am fost chiar ciudat de surprinsă că-mi plăcea. L-am pus în cele din urmă să-mi vorbească în germană profitând la maxim de originea sa pentru a afla tot mai multe amănunte despre tot ce înseamnă originea lui.
M-am trezit dimineața cu o durere de gât îngrozitoare dându-mi seama că am dormit pe canapea. Mi-am ridicat capul privind-l cum dormea. Am observat că am dormit cu capul pe picioarele sale ceea ce era absolut ciudat. Cămașă care era imaculată cu ceva ore în urmă era acum șifonată din cale afară. A deschis ochii buimac și și-a îndreptat puțin spatele.
—'Neața! spune încet.
— Bună dimineața! răspund și eu.
Și-a luat geaca cu care venise, a mai spus ceva rapid și a plecat urmărind pe geam cum a gonit cu mașina. Era deja dimineață și trebuia să mai ajung și la muncă pentru câteva ore așa că mi-am făcut un duș fierbinte, am băut o cafea și m-am îmbarcat. Mi-am luat o fustă multă mulată neagră, o cămașă albă pe care am băgat-o în fustă și o pereche de pantofi cu toc tip cui înalt negrii. Mi-am lăsat părul pe spate fiind deja foarte buclat și m-am machiat puțin. Mi-am pus un strat de ruj roșu închis pe buze și m-am dus spre mașină. Am avut mare noroc cu un vecin care s-a oferit să mă ajute pentru că altfel ar fi trebuit să iau vreun taxi. Vladmir era în anul patru la drept și mă mai ajuta când era vorba de mașina mea pricepându-se foarte bine și la mecanică. Nu era prea înalt însă avea niște trăsături vine definite fiind chiar frumos. Locuia cu sora sa mai mare, Elisabeth care, ne eram prietenă bună mie și lui Faith.
Am intrat în birou văzându-l și fiind îmbarcat extrem de sport. Cu o pereche de blugi negrii și un tricou alb. Se pare că nu avea de gând să stea prea mult pentru că adoptase o ținută sport. Am stabilit cu mine însumi să nu aduc aminte de aseară în timpul programului. Putea fi un bărbat cu adevărat umilitor care te făcea să te simțit altfel când când chef. L-am salutat din nou și l-am întrebat ce face ca mai apoi să îi sune telefonul și să începe să urle în germană. A închis brusc și s-a uitat la mine care mă uitam pe geamul mare.
— Îmi pare rău dacă a fost prea tare! Când Josephine vrea ceva trebuie să obțină.
Am mai stat puțin de vorbă ca apoi să mă duc acasă făcându-mi bagajele. Am auzit telefonul sunând văzând un număr necunoscut. Am răspuns și am l-am cunoscut imediat după voce.
— Amanda a uitat să facă rezervarea la hotel așa că vrei nu vrei ești nevoită să vi cu mine la ai mei!
— Nu-i nevoie, mă descurc cumva!
— Vei sta la un motel ieftin gândindu-mă că îți va cădea ceva în cap?
Am mers și eu pe principiile lui, când Friedrich vrea ceva, obține. Se spre că semăna destul de mult cu sor-sa. Cât am încercat să-l conving că voi găsi eu ceva a spus că nu mă va lăsa pe drumuri. Putea să fie și drăguț atunci când nu era un ticălos.
Ah, Friedrich...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
