Fugind de amintiri

Capitolul 14 - "Prima intalnire"

      Trag aer in piept si deschid usa, in fata mea stand Tamlin, aratand intr-un fel ce imi taie respiratia.

      Sprijinindu-se nonsalant de tocul usii mele, ma priveste pe sub genele lungi, stand in aceeasi pozitie ca in seara trecuta, cand a venit beat, doar ca avand un aer mult mai degajat si siguranta ce il caracterizeaza, dovada a lipsei de alcool in exces din sangele lui.

       Privirea lui isi incepe imediat analiza, analizandu-ma din cap pana in picioare cu o privire admirativa si pasionala. Ii imit la randul meu miscarile, trecandu-mi privirea de-a lungul trupului sau. 

      Ce m-a socat inca de cand am deschis usa a fost vestimentatia. A fost momentul in care am realizat ca pana acum nu l-am vazut pe Tamlin decat in costumele lui elegante si probabil ridicol de scumpe, camasa, sacoul si pantalonii de costum, care i se aseaza extraordinar pe corp, fiind omniprezente, asta daca exceptam dimineata cand a venit sa luam micul dejun, caci atunci era imbracat in ceea ce probabil ii sunt pijamale. De data asta este imbracat cu o pereche de blugi de culoare inchisa, un tricou negru peste care are o geaca de piele, ce ii scoate in evidenta umerii lati, dandu-i un aer rebel, de tip dur, ce i se potriveste de minune. Parul ii este usor dezordonat, ca de obicei, acum cazandu-i mai mult pe frunte, semn ca ar trebui sa se tunda curand, dar mie imi place pot spune mai mult asa. 

      Se pare ca a terminat inaintea mea expertiza, caci ma priveste zambind arogant.

- Iti place ce vezi? ma intreaba ridicand o spranceana.

- Se zice buna. Si tu ar trebui sa imi spui daca iti place ce vezi, caci avand in vedere ca nu mi-ai spus unde mergem, nu stiu daca m-am imbracat corespunzator, spun serioasa, facand semn din mana catre hainele mele.

      Tamlin nici nu se mai uita la ele, ci se apleaca catre mine, surpinzandu-ma cu un sarut cast pe buze. Se departeaza, iar eu imi inclin capul intr-o parte, privindu-l incruntata.

- Sarut inainte de prima intalnire? 

      Chicoteste, apoi devine brusc serios.

- Cine spune ca vreau sa te scot la o intalnire? 

     Iar eu ma dezumflu, lasandu-mi privire in jos si fixand un punct. Ce proasta sunt. El nu vrea sa ma scoata la o intalnire, iar eu am interpretat totul. Brusc mainile lui mari imi cuprind obrajii, ridicandu-mi capul si fortandu-ma sa ma uit in ochii lui. Ochii lui verzi, stralucind ca doua smaralde privesc in ai mei, ca doua mari intr-o zi noroasa, reci si involburate, tradand ingrijorare. 

- Hei, spune el incet, apropiandu-si din nou buzele de ale mele. Nu face fata asta. Glumesc cu tine, prostuto. 

      Ma saruta pe nas, iar eu rosesc, facand tumbe in sinea mea. Buzele lui imi parasesc nasul si coboara catre buzele mele, saruntandu-ma din nou, de data asta un pupic zgomotos, apoi se da un pas inapoi ducand mana la spate, de unde scoate o esarfa rosie, din satin. Il privesc sceptica cum o ridica catre mine.

- E o surpriza. Crezi ca o sa fac din prima noastra intalnire, subliniand cuvantul intalnire si facandu-mi cu ochiul, ceva banal? 

       A adoptat din nou atitudinea lui aroganta, de domnul stie tot si perfect la toate, iar eu ma abtin sa nu ii trag una. 

- Ma indoiesc de asta, spun incet.

      Tamlin isi roteste degetul aratator in cerc, indemnandu-ma nonverbal sa ma intorc cu spatele ca sa imi lege esarfa, iar eu fac ce imi spune. 

- Ar trebui sa imi fie frica? intreb cand simt materialul fin al esarfei peste pleoapele mele.

- Poate, chicoteste el si imi leaga esarfa, intr-un nod nu foarte strans, dar totusi destul de bine incat sa fie stabila si sa nu existe riscul sa cada.