Fugind de amintiri

Capitolul 31 -,, Întâlnire neașteptată"

- Buna ziua, dragii mei! spune Maria, zambind cu gura pana la urechi. 

    Dar bucuria revederii nu este reciproca, caci eu o privesc perplexa, total surprinsa sa o vad aici, in Portland, caci in tot timpul asta credeam ca ea locuieste in New York. Dar vazand-o aici, incep sa fiu nesigura in privinta asta si ma dojenesc mental ca nu i-am cerut lui Tamlin mai multe detalii despre ea, presupunand ca mi le-ar si fi dat. 

     Realizez ca dintr-o femeie misterioasa, care m-a jignit odata si de care imi aduceam ocazional aminte dorind sa stiu mai multe, ea a devenit intr-un fel adversarul meu, iar repulsia mea pentru ea a crescut de la trei la zece cu doar cateva cuvinte din partea lui Tamlin despre cine este ea, si anume fosta sotie. Bla, bla, bla. Eu sunt actuala iubita. Dar se vede pe fata ei ca ea crede ca are niste treburi nerezolvate cu Tamlin si pare dispusa sa recurga la mijloace mai neortodoxe sa le rezolve. 

     Privesc cu coada ochiului spre Tamlin si constat cu multumire ca nici el nu este incantat sa o vada, fata lui albindu-se de parca tocmai a vazut un mort, iar buzele strangandu-i-se intr-o linie ferma.  Mana lui o cuprinde mai strans pe a mea, tragandu-ma catre el abia perceptibil.

    In secunda urmatoare Tamlin se dezmeticeste si da sa o ocoleasca, indemanandu-ma sa il urmez, dar Maria face imediat un pas in lateral, taindu-i calea si aproape frecandu-si sanii siliconati de pieptul lui.

- Hei! Nu ma bagi in seama, Tamlin? intreaba ea pe un ton pitigaiat, cu o falsa suparare. 

   Tamlin pufneste si se da un pas in spate, departandu-se de ea, dezgustat de scurta atingere, care mie imi provoaca o explozie de furie.  Mana lui nu ii da drumul mainii mele nici macar o secunda. El adopta o atitundine plictisita, in timp ce eu fierb pe interior si incerc sa imi ascund emotiile in legatura cu femeia din fata noastra.

- Foarte urat din partea ta. Mai ales dupa seara trecuta.

- Spune ce vrei si termina cu prostiile, Maria! o repede Tamlin.

- Seara trecuta? intreb eu rapid, pe un ton mai ridicat decat as fi vrut, sperand ca nu am auzit bine si ei nu au petrecut o seara impreuna. Mai exact seara trecuta. 

    Maria il priveste pe Tamlin, apoi face ochii mari si isi duce mainile la gura, adoptand o falsa inocenta. 

     Nenorocita dracului! O face intentionat pentru a ma face sa ma simt prost. Si reuseste, caci ce naiba cauta Tamlin cu ea aseara cand mi-a zis ca merge la dineu. 

    Totusi,  desi mentionarea unei seri trecute ma face sa simt cum ma clatin pe interior, incerc sa ma redresez si sa raman calma. 

    M-a mintit? A zis ca merge la un dineu si s-a intalnit cu ea? 

- Eu si Tamlin am participat impreuna la dineul organizat de parintii lui, ma informeaza Maria, zambind superior.

    Inca o lovitura sub centura.

- Daca intamplator te-ai aflat si tu acolo, asta nu inseamna ca am mers impreuna! maraie Tamlin la ea. 

     Stia ca vor merge amandoi la eveniment? Ce cauta ea acolo, in primul rand, cu familia lui, daca ei au divortat. De ce nu mi-a zis despre asta? De ce simt totul ca pe un complot impotriva mea, menit sa distruga si ultima farama de incredere pe care il mai am in el, inceredere abia construita pe fundamente subrede dupa marturisirile de ieri?

- Habar nu aveam ca nu stii. Daca stiam nici nu iti spuneam. Dar cum toti erau acolo cu partenerele ma gandeam ca aveai o problema personala si nu ai putut veni cu Tamlin, continua ea sa se prefaca inocenta si nevinovata, amplificandu-mi furia.