Fugind de amintiri

Capitolul 12 - "Ne vedem diseară"

       O greutate apasandu-mi corpul ma trezeste usor din somnul adanc,  o caldura toropitoare raspandindu-se in tot corpul meu. Primul instinct este sa ma rasucesc, dar nu reusesc, caci acel ceva ma opreste. Deschid usor ochii, nedumerita, apoi vederea capului cu par blond, usor ondulat ce se odihneste pe sanul meu stang, imi readuce amintirile referitoare la seara precedenta. 

        Rememorez treptat toate cele petrecute, incepand cu sunetul produs de bataia in usa, imaginea unui Tamlin turmentat spriji de tocul usii mele, si continuand cu discutia noastra nu prea lunga si cam lipsita de sens, ce a culminat cu Tamlin adormind peste mine, inainte sa apuc sa mai fac vreo miscare si nelasandu-mi posibilitatea sa ma eliberez. 

       Totusi anumite franturi ale conversatiei noastre imi rasuna in minte. 

       Din cauza ta am baut.

       Si scuzele lui. 

       Ce motive ar fi avut Tamlin sa bea din cauza mea? El, cel increzator in propriile forte de a ma cuceri. 

       Dar sunt doar vorbele unui om beat, pe care probabil nu ar trebui sa le iau in serios. 

       Privesc din nou catre barbatul adormit de deasupra mea si analizez pozitia in care ne aflam, aceeasi ca aseara, inainte sa adorm, semn ca Tamlin nu s-a miscat nici un puc.  Corpul sau il acopera pe al meu doar pe jumatate, mana lui imi strange ferm talia, iar unul din picioarele lui este asezat intre ale mele. 

       Il admir cum doarme. Ii privesc fata. Pare atat de linistit, mai tanar chiar, asa dormind, lipsit de griji, pot spune ca oarecum vurnerabil, dar incredibil de frumos, superb pot spune. Barbatul asta este un Adonis in persoana, iar in acest moment doarme pe canapeaua mea, mai exact pe mine. Nu stiu cum reuseste sa anihileze toate sentimentele mele mai putin bune despre el. Evident atractia pe care o simt este mai puternica de atat. 

        Nu ma pot abtine si imi trec mainile prin parul lui matasos, intinzandu-i usor una din buclele catifelate. Tamlin deschide usor ochii, facandu-ma sa tresar, privindu-ma somnoros, cu un zambet satisfacut pe chip. 

- Nu dormeai, spun eu ca pe o constatare, pe un ton mai pitigaiat decat as fi vrut, simtindu-ma prinsa in flagrant.

      Tamlin isi misca corpul putin, doar cat sa se arajeze intr-o pozitie mai confortabila, avand grija sa ma tina in continuare in aceeasi stare de captivitate, sub trupul sau. Fata lui se afla acum  la o distanta mica de a mea, simtindu-i respiratia pe obrazul meu. Este suficient sa imi rasucesc fata putin mai la stanga ca buzele noastre sa se uneasca. 

- Este placut sa stiu ca te holbezi la mine, spune el pe un ton mai gros decat de obicei, pe care probabil il are dimineata, dar avand in vedere ca e abia prima dimineata in care ne trezim impreuna, n-am de unde sa stiu exact.

       Stop. Stop. Stop. Ce naiba spun? Prima dimineata in care ne trezim impreuna? De unde sa stiu ca vor mai fi si altele? Doamne, visez la Tamlin cu ochii deschisi. Nici nu a plecat de aici in dimineata asta si deja imi imaginez altele. 

- Nu ma holbam la tine! mint eu. 

- Si nici nu imi mangaiai parul, spune Tamlin, chicotind usor. 

- Ei bine, poate faceam asta. Dar nici tu nu dormeai. Te prefaceai! 

       Se ridica intr-un cot, pe care si-l aseaza langa capul meu. Acum ma priveste de la o inaltime de cativa centimetri. 

- Oh! Tocmai ai recunoscut ceva? Asta este extraordinar! spune el.

       Nu mai spun nimic, iar el isi lasa privirea sa alunece de-a lungul fetei mele, privindu-ma atent, analizandu-ma , in timp ce eu simt ca ma inrosesc din cauza atentiei oferite.