Fugind de amintiri

Capitolul 34 - ,, Amintiri care dor - Part. 2"

    Zis si facut. Ieri m-am reintalnit cu Tamlin la cafenea, iar astazi iesim la prima noastra intalnire. Cine ar fi crezut? Eu una nu. Si cine ar fi crezut ca acum voi sta in fata oglinzii, emotionata peste masura, mai rau decat o adolescenta care inca nu a iesit la prima ei intalnire si e pe cale sa o faca. Nu am avut eu prea multe intalniri la viata mea, dar am o oarecare experienta in ceea ce le priveste, deci nu pot spune ca ma aflu in situatia respectiva. Dar cu el se intampla ceva total diferit. Ma face sa ma simt altfel. Cum nu m-am mai simtit cu niciun al barbat. In cele doua dati in care l-am vazut, o scanteie s-a aprins in mine si o gheruta blanda mi-a atins inima. Senzatii stranii, care pe cat de mult ma incanta, pe atat de mult imi dau fiori. 

    Ma rasucesc, si-mi privesc rochia varatica, cu bretele si un imprimeu floral, careia i-am asortat o pereche de sandale cu talpa ortopedica si o geanta de rafie, in ton cu tinuta. Am fost surprinsa cand Tamlin mi-a zis sa nu ma imbrac elegant, caci eu m-as fi asteptat sa ma duca intr-un loc sofisticat si scump. Cand a zis asta, pur si simplu am respirat usurata. Dar acum fierb de nerabdare sa aflu unde mergem, caci nu a vrut sa-mi spuna, lasandu-ma in suspans pana la momentul respectiv. 

    Imi intind gloss-ul pe buze, apoi mi le presez usor una de cealalta, iar acum pot spune oficial ca sunt gata. Chiar la fix cu soneria.

    Aproape scap tubul din mana, dar ma redresez in ultimul moment si il asez cu grija pe masuta de toaleta, Imi mai verific odata aspectul in oglinda si zambesc multumita, incurajandu-ma sa merg catre usa de la intrare si sa imi intampin printul. 

     Cu pasi ezitanti, ajung in sfarsit la usa. Trag aer in piept si o deschid, dar gura de aer luata se dovedeste a fi inutila, caci respiratia mi se opreste pentru cateva secunde atunci cand il vad. La fel de frumos ca pana acum, dar imbracat in haine lejere, adica o pereche de blugi, un tricou si pe deasupra o geaca de piele. 

    Rad si plang in acelasi timp. Cat de mult seamana scena asta din trecut cu intalnirea noastra din prezent. Cat de proasta am putut sa fiu?

    Isi lasa privirea sa alunece de-a lungul corpului meu, analizandu-ma si poposind cu ochii in dreptul anumitor zone,cu o privire admirativa. Nu il critic. Desi ma simt stanjenita, cu doar cateva secunde inainte, am facut la randul meu acelasi lucru, privindu-l de sus pana jos fara nicio retinere. 

- Iti place ce vezi? ma intreaba el arogant.

- Tu erai cel care ma priveai. Eu ar trebui sa te intreb asta.

- Tu ma priveai prima, replica el. 

- In fine, nici nu m-ai salutat, spun eu, dandu-mi ochii peste cap. 

    Tamlin se apleaca si imi da un pupic pe coltul gurii, o atingere scurta si delicata, care ma surprinde,  apoi imi sopteste la ureche un buna senzual, care trimite furnicaturi prin trup, iar eu ii raspund incet. 

- Cam prea aproape de buze cand n-am avut nici prima intalnire, nu crezi?

- Cine spune ca e o intalnire?

    Ma pleostesc si ma inrosesc toata. Imi las privirea in jos, dorindu-mi sa imi controlez mai bine vorbele inainte de a le rosti. Mainile lui imi cuprind obrajii fierbinti si imi ridica capul, astfel incat ochii mei albastri sa priveasca in ochii lui verzi. 

- Glumesc cu tine, prostuto. Ce te-ai bosumflat asa? ma intreaba si imi da un pupic delicat pe nas. 

    Ma stramb si il imping mai departe de mine.

- Nu m-am bosumflat. 

    Tamlin ma priveste cu o spranceana ridicata, transmitandu-mi ca nu ma crede, dar nu inista asupra subiectului, ci duce mana la spatele blugilor de unde scoate o esarfa din satin rosu. Il privesc sceptica.