Fugind de amintiri

Capitolul 39 - „ Regăsire"

      Au trecut aproximativ douazeci si patru de ore de cand mi-am confirmat ca sunt insarcinata si tot nu stiu ce ar trebui sa fac in privinta lui Tamlin. Urc scarile catre apartamentul meu, mai bucuroasa decat am fost vreun moment in timpul saptamanii care a trecut, iar beatitudinea se datoreaza vizitei la medic, unde o ecografie a confirmat veridicitatea testului de sarcina pe care l-am facut. I-am putut chiar asculta inima bebelusului meu si pot spune cu mana pe inima ca a fost cel mai frumos sunet pe care l-am auzit vreodata, iar asta ma face sa ma simt o persoana oribila, gandindu-ma ca sunt pe cale sa-i rapesc lui Tamlin sansa de a simti la randul lui acelasi sentiment, dar nici nu stiu daca s-ar dori acest copil, iar acest gand ma sperie si el , chiar mai tare decat posibilitatea de a-l ierta. 

     Descui usa si pasesc inauntrul micului meu apartament in care n-am reusit inca sa ma simt familiara, sa capat acel sentiment de acasa. In el domneste o liniste apasatoare, incat adesea simt ca vreau sa-mi iau campii. Imi descalt sandalele si ma indrept catre bucatarie, insetata din cauza caldurii toropitoare de afara, incat nici nu ma mai straduiesc sa pun apa de la frigider, ci imi umplu paharul direct din chiuveta. 

     Cand imi potolesc in sfarsit setea, o voce extrem de familiara, venita din spatele meu ma face sa tresar icnind, apoi sa incremenesc o secunda, inainte sa ma intorc cu rapiditate cu fata catre el, cu inima batandu-mi nebuneste, simtind ca urmeaza sa-mi sara din piept. Paharul imi aluneca din mana, spargandu-se in bucatele pe gresie, dar sunetul sticlei pe podea se aude ca un ecou venit din departare comparativ cu bataile inimii mele, care-mi rasuna in urechi. 

       Il privesc clipind repetat pe barbatul din fata mea, incercand sa imi dau seama daca este real sau este o fantasma creata de mintea mea si asa bantuita de el. Dar el nu dispare, ci din contra face inca un pas catre mine, acum despartindu-ne doar vreo doi metri. 

- Ti-a luat cam mult sa te intorci, imi spune Tamlin cu o voce joasa, privindu-ma ca un pradator ce-si analizeaza prada, iar eu in acest moment ma simt fix ca o caprioara speriata, iar el este leul care ma pandeste de la cativa pasi distanta. 

     Sunt incoltita. El m-a gasit. Sta fix in fata mea,  iar eu nu pot rosti niciun cuvant. Cuvintele mi-au ramas blocate in gat. 

- Ai grija cum pasesti. Ai putea sa te ranesti in cioburile de la picioarele tale, ma atentioneaza el.

- Cum ai intrat aici? il intreb eu, pe o voce ragusita, cand in sfarsit reusesc sa spun ceva. 

      Cu siguranta usa era incuiata, caci am descuiat-o chiar eu cand am intrat, iar cheia este imposibil sa o aiba, iar apartamentul se afla la etajul al doilea, prea sus pentru a patrunde pe geam.

     Tamlin zambeste in modul lui fermecator, desi se poate observa limpede pe chipul sau si din miscarile incordate ale trupului  ca este agitat si nesigur. 

- Pe geam. Geam pe care apropo, ar trebui  sa il inchizi avand in vedere grinzile de lemn decorative pe care te poti catara cu usurinta pana la etajul al doilea.

      Tamlin se intinde catre mine si ma ghideaza peste cioburi. Atingerea lui ma face sa resimt un fior prin tot corpul, de parca as fi de-a dreptul electrocutata, iar eu imi amintesc brusc tot ce s-a intamplat intre noi, iar enervarea imi strabate intreaga fiinta, lovindu-ma asemenea unui val. In secunda urmatoare ma smulg violent din mana lui, punand din nou distanta intre noi, iar Tamlin ma priveste prutend , asa cum privesti un animalut speriat, asteptandu-mi urmatoarea miscare. 

- Ce cauti aici? N-ai ce cauta in acest loc! exclam eu, ingrozita din cauza prezentei lui. 

     Sentimente contradictorii pun stapanire pe mine, atacandu-ma din toate partile. Furie, bucurie, teama , sunt cateva din starile care ma incearca in doar cateva secunde. Simt cum ma cuprinde disperarea si frica, caci sperasem ca voi avea mai mult timp de gandire inainte sa se intample asta. Ca ma voi putea pregati sufleteste si emotional, dar eu de abia am acceptat ideea ca urmeaza sa am un copil, iar Tamlin apare aici, ca o noua lovitura ce imi taie respiratia, cand eu nici macar nu am apucat sa ma hotarasc ce urmeaza sa fac. Ma lupt simultan cu dorinta de a-i sari in brate si cu cea de a o rupe la fuga cat mai departe de el.