Fugind de amintiri

Capitolul 40 - „Fericiți până la adânci bătrâneți"

     Doua luni. Doua luni de la momentul in care am intrat in mica garsoniera in care locuiam si m-am trezit cu Tamlin asteptandu-ma. Doua luni de la impacarea noastra si de la momentul in care i-am dat vestea ca urmeaza sa avem un copil. Ce s-a intamplat in aceste doua luni este mai mult sau mai putin o aventura. 

     Imediat ce Tamlin si-a luat doza suficienta de imbratisari si saruturi pentru a fi pregatit sa reziste drumului inapoi, nu catre Portland, ci Seattle, orasul nostru natal. Mi-a facut bagajele fara ca macar sa ma intrebe, hotarat sa mergem acasa. Iar eu bineinteles ca n-am protestat si nici nu am incercat sa fac pe dificila, caci imi doream la fel de mult ca si el sa fim impreuna, indiferent de ce insemna asta. Eram dispusa sa il urmez pana la capatul lumii. Acasa reprezenta apartamentul lui, locul in care pentru ceva timp ne-am trait cea mai fericita perioada din viata noastra, dar si locul in care mi-a frant inima in doua. Si desi locul ala este incarcat atat de pozitivitate, cat si de negativitate, in scurt timp aveam sa stergem tot raul si sa il inlocuim cu noi amintiri placute. 

       Iar odata ajunsi acasa, evident ca Tamlin nu avea sa se potoleasca prea curand. Cum am ajuns, a si inceput sa ma cocoloseasca, de parca eram handicapata, nu insarcinata, iar asta o face si acum, ba chiar la un nivel mai avansat de atat, dar incerc pe cat posibil sa nu ma plang prea mult, indiferent de cat de tare ma enerveaza uneori, caci va fi tata pana la urma. Se bucura si el. Sau se ingrijoreaza. A doua zi m-a tarat la un nou control medical, pentru a se asigura el insusi ca totul e bine, si desi am incercat sa ii spun ca doctorul la care fusesem inainte sa vina el m-a asigurat ca totul e in regula, domnul stie tot a vrut sa vada el. Niciodata nu mi-a fost rusine sa merg cu el undeva, dar dupa vizita la doctor, sau mai bine zis doctora, caci s-a asigurat ca ginecologul va fi femeie, o sa simt cum intru in pamant de rusine de fiecare data cand vom mai pasi in cabinet pana cand o sa nasc. A bombardat-o pe saraca femeie cu un trilion de intrebari, de la intrebari normale si firesti, pana la intrebari stupide , la care a chicotit si i-a raspuns cat a putut de serios. 

     Am facut si sex de impacare. Dupa consulatatie, Tamlin m-a dus acasa si a facut dragoste cu mine in cel mai minunat si delicat mod posibil. Si desi nu a fost  nimic exploziv, ci doar miscari lente dupa un preludiu interminabil si chinuitor, felul in care m-a privit in ochi si cuvintele pline de iubire pe care mi le-a rostit de-a lungul actului au refacut legatura dintre noi si au restabilizat-o.

       Si cum fiecare vis placut are si un final si al nostru l-a avut pe al lui. Primii care ni l-au naruit au fost Phoebe si Aiden. Chiar daca eram suparata pe ei, in momentul in care am deschis usa si le-am vazut fetele ingrijorate si vinovate, totul a disparut. Le-am ascultat explicatiile, nedorind totusi sa ii las sa scape atat de usor, din pura rautate vrand sa ii chinui putin, apoi le-am zis ca ii iert, final emotionant care a avut ca deznodamant o mare de lacrimi din partea mea si a prietenilor mei si o multitudine de imbratisari ce si-au gasit si ele sfarsitul cand Tamlin a aparut si practic i-a smuls de langa mine, afirmand raspicat, mai in gluma, mai in serios,  ca sunt al lui si nu au voie sa ma atinga atat. 

      Ceea ce a urmat a fost marea confruntare dintre Tamlin si parintii mei. Sau mai bine zis dintre Tamlin impreuna cu mine si parintii mei, caci noi doi am fost o echipa. Imediat dupa ce au plecat Phoebe si Aiden, moment mult asteptat de noi doi care tanjeam sa ramanem singuri, caci inca mai aveam de recuperat o groaza din perspectiva lui Tamlin, o noua bataie in usa ma face sa tresar. Parintii mei intra furiosi, gata sa il calce pe Tamlin in picioare. Si asa se isca un adevarat scandal, in care toata lumea tipa si in care mama si tata aruncau jigniri cand catre mine, cand catre Tamlin, mie pentru prostia de care dau dovada iertandu-i toate faradelegile, iar lui pentru greselile comise. Intr-un final, cand eu am inceput sa bocesc din cauza hormonilor sarcinii care ma fac o plangacioasa sensibila, lucurile s-au calmat si conflictul a luat sfarsit. Toata lumea a cazut la pace, dar Tamlin tot nu a scapat fara o mica,dar serioasa amenintare din partea tatei, si anume „ Daca o mai ranesti vreodata pe fiica mea, te impusc." Zic serioasa daca nu punem la socoteala ca tata nu are pistol. Vestea despre sarcina am ezitat sa le-o dam insa in acea zi, caci ar fi reprezentat cireasa de pe tort, asa ca ne-am pastrat pentru o saptamana mai tarziu cand lucrurile urmau sa o ia pe un fagas normal.