Fugind de amintiri

Capitolul 35 - ,, Ziua in care te-am uitat"

      Pasesc pe scarile de marmura, acoperite de un covor rosu lung, imbracata intr-o rochie de seara verde, dintr-o catifea fina ce imi ajunge pana sub genunghi, stramta pe corp, evidentiandu-mi formele, cu bretele groase si un decolteu in forma de inima, iar ceea ce atrage atentia este crapatura de pe piciorul meu drept, care ajunge pana la jumatatea copsei, dezvaluind exact cata piele trebuie. Nici prea mult, nici prea putin,  incat privirile admirative din partea barbatilor sa fie asupra mea, dar si cele invidioase ale femeilor. 

      Singura diferenta fata de alte dati in care m-am aflat la o petrecere atat de simandicoasa o reprezinta barbatul din stanga mea, caci bratul meu nu petrecut de cel al lui Tamlin, ci de al lui Christian, noul meu iubit, sau mai bine zis, tipul cu care incerc sa il dau uitarii pe el. Ma urasc pe mine insumi din cauza faptului ca il folosesc pe Christian ca un pansament pentru ranile mele, dar in apararea mea, imi place sincer de el. Este un barbat frumos si nu-i seamana lui Tamlin in nicio privinta.  Par negru, ochi caprui inchis, patrunzator, pielea usor bronzata si o statura inalta si impozanta. Este mai binefacut decat Tamlin, aratand mai periculos. Dar pare atras sincer de mine si se straduieste sa ma faca sa ma simt bine in orice moment. Este atat de dulce, incat imi vine sa il imbratisez strans in orice moment, lucru pe care ma si trezesc ca-l fac des. Un singur lucru lipseste. El nu e Tamlin. 

    Si asa am ajuns sa ii compar din nou intre ei. Nu vreau sa fac lucrul asta. Tot incerc sa mi-l scot din inima si nu reusesc. Cand imi pun capul pe perna seara si imi inchid ochii, inca imi doresc ca el sa fie langa mine. Desi au trecut cateva luni de la despartirea noastra, amintirea lui ma obsedeaza.

     M-a lasat cu o inima franta. Si-a implantat iubirea adanc in inima mea. Mi-a lasat un gust amar. Mi-a lasat teama. Teama de a ma indragosti de altcineva. Mi-a lasat neputinta. Neputinta de a ma indragosti din nou si de a-l uita.

     Timpul le vindeca pe toate. Sper ca ma va vindeca si pe mine de el. 

     Pana atunci, il las pe Christian sa ma conduca de-a lungul scarilor si apoi pe usa de la intrare, unde se afla o femeie supla, imbracata intr-un costum de chelnerita, tinand in mana o tava plina cu pahare de sampanie. Ne saluta si ne serveste cu cate un pahar pe care noi il acceptam politicosi. 

     Privirea pe care i-o arunca lui Christian nu-mi transmite niciun sentiment. Nu simt deloc gelozie din cauza faptului ca ea aproape il dezbraca din priviri. Nu ma intriga deloc cand vine vorba de el, desi inainte as fi simtit ca fierb pe interior. 

- Pentru noi, spune Christian, ciocnindu-si paharul de al meu si plasand un sarut cast pe buzele mele. 

    Inaintam, iar eu sorb usor din paharul de sampanie, lasandu-mi privirea sa alunece in jurul nostru. Camera in care ne aflam seamana mult cu o sala de bal. O sala desprinsa dintr-un palat din cauza detaliilor alambicate de pe pereti si a tapetului impresionist parca pictat. iar mesele la care stau invitatii dau o tenta moderna, facand totul sa arate destul de chic.

      Christian imi face cunostinta cu prietenii lui, iar cu totii imi zambesc amabil si imi pun intrebari despre mine, incercand sa ma faca sa ma simt confortabil si la fel face si el, nedezlipindu-si ochii de pe mine si privindu-ma de parca as fi cea mai frumoasa femeie din incapere. 

- Dansam? ma intreaba el, iar eu ii apuc mana si ma las condusa pe ringul de dans, unde alte cupluri danseaza la randul lor pe o melodie lenta. 

     Mainile lui imi cuprind talia, iar eu mi le asez pe ale mele pe umerii lui, apoi incepem sa ne leganam pe ritmul muzicii. 

- Ti-am mai zis ca arati superb in seara asta?