Fugind de amintiri

Capitolul 28 -,, Blonda din New York este..."

         Trei zile. Au trecut trei zile de la dimineata in care am facut sex cu Tamlin, dupa ce m-a luat din club nervos, trei zile de la repriza mea de plans de dupa, scarbita de mine ca i-am cedat stiind ca aveam sa ma urasc dupa ce l-am lasat sa mi-o traga dupa tot ce s-a intamplat intre noi. Ca am fost atat de slaba incat nu am putut sa ii rezist, stiind ca ma minte si imi ascunde lucruri probabil esentiale, care ma macina pe interior si care distrug toata magia dintre noi. Asa ca in final am plans. Am plans pana am adormit si l-am lasat sa ma stranga in bratele lui pana dimineata, cand am adoptat o atitudine detasata si i-am cerut spatiu. Timp singura, de releflexie, de gandire si de digerare a tuturor lucrurilor ce se petrec in viata mea. Iar el, surprinzator, mi l-a acordat. Relativ, dar mi l-a acordat, exceptie facand telefoanele zilnice, seara si dimineata, in care ma intreba daca sunt bine si daca am nevoie de ceva, iar eu ii raspundeam politicos ca nu, caci nu as fi putut sa-i raspund ca de fapt da, am nevoie de un lucru, un singur nenorocit de lucru, si anume el, dezbracat de secrete in fata mea, caci trecutul lui nu ma deranjeaza sub niciun fel si nu as fi vrut neaparat sa il cunosc atat timp cat acesta nu ne afecteaza prezentul. Iar daca trecutul lui are repercursiuni in prezent, sau se continua inca, atunci cu atat mai mult vreau sa ii cunosc detaliile. 

     O bataie la usa ma scoate din transa in care picasem. Clipesc si inspir adanc, izgonindu-mi din minte gandurile negative, gata sa-mi intampin noul pacient. 

- Intra, spun eu, ridicandu-ma in picioare si netezindu-mi fusta creion, asigurandu-ma ca maieul sta bine asezat in ea, in timp ce sunetul usii care se deschide cu un scartait usor ma face sa-mi ridic privirea, renuntand la ceea ce tocmai incercam sa fac.

    Un rictus imi apare pe fata cand ochii mei ii intalnesc pe ai lui. Nu ai pacientului meu, ci ai lui Tamlin, imbracat in unul dintre clasicele lui costume si stand in usa cabinetului meu cu o expresie ingrijorata, clatinandu-se agitat de pe un picior pe celalalt. 

    Il privesc impietrita, fata mea netradand nicio traire, cu toate ca in mine a izbucnit deja furtuna. 

- Buna! spune el, pasind in incapere, dar eu fac deja un pas in fata sa il opresc. 

- Tamlin, urmeaza sa vina un pacient. Nu am timp de vorbit sau orice altceva vrei tu sa facem, spun taios, facand aluzie la noaptea noastra pasionala. 

- Stiu ca ai un pacient, zice el simplu, iar eu ma incrunt la el.

- Atunci daca stii, de ce ai mai venit aici?

    Tamlin nu-mi raspunde imediat la intrebare, ci face un pas in lateral, trecand pe langa mine si intrand in cabinetul meu, unde ia loc nonsalant pe canapea si ma priveste fix in ochi inainte sa raspunda. 

- Pentru ca eu sunt pacientul. 

    Pufnesc in ras si ma indrept catre birou, luand carnetelul pe care imi notez toate programarile, uitandu-ma la data de azi si ora la care ne aflam.

- Ba nu. Pacientul meu este cineva pe nume Paul Howkins.

- Secretara mea a facut programarea. I-am cerut sa inventeze un nume, caci aveam nevoie sa vorbesc cu tine fara ca tu sa incerci sa te sustragi de la asta.

     Il privesc nervoasa. 

- Ma intrerupi de la munca ca sa vorbesc cu tine cand ai chef?

    Tamlin isi da ochii peste cap.

- De fapt, te pun la munca. Iti cer sa fii psihologul meu si sa asculti ce am de spus. Poate nu va fi ceea exact ceea ce vrei tu sa auzi, dar va fi adevarul. Iar asta...Are legatura oarecum cu comportamentul meu.