Fugind de amintiri

Capitolul 13 - "Cearta"

      Stau la masa restaurantului chinezesc unde urmeaza sa iau pranzul cu Aiden si Phoebe, iar gandul imi zboara numai la Tamlin si la intalnirea pe care urmeaza sa o avem diseara, daca o pot numi asa, avand in vedere ca a fost mai mult un ordin. Totusi sangele imi curge cu rapiditate prin vene de nerabdare, simtind cum ma furnica pielea la ideea intalnirii de diseara, iar timpul pare cumva ca trece mai greu decat de obicei. 

      Cu siguranta Tamlin mi-a luat mintile, iar acum este prea tarziu sa mai opresc ceea ce se intampla intre noi, caci deja ma simt prinsa mult prea adanc in toata situatia asta dintre noi. Nu pot spune ca sunt indragostita de el, caci in niciun caz nu este vorba de dragoste, ci mai mult un fel de atractie fizica incontestabila, ceva ce nu am mai simtit niciodata inainte, de parca trupul meu si trupul lui ar fi doi magneti cu poli opusi ce se atrag, ceea ce si suntem de fapt daca stau sa analizez mai bine, asta si suntem de fapt. 

        In fapt, ce stiu eu despre el de fapt? Mai nimic concret, dar totusi in preajma lui, in ciuda senzatiei de neliniste si a starii de agitatie pe care mi-o creaza prezenta lui, privirea patrunzatoare, respiratia lui pe pielea mea, il simt ciudat de familiar, de parca l-as cunoaste de mai mult timp decat cateva saptamani. Ma face sa ma simt in siguranta. 

         Cand ma intalneam cu un tip de obicei ma facea sa ma simt nesigura, chiar daca ieseam la o simpla intalnire, apoi ele daca ne placeam erau urmate de altele. Dar era nevoie de o perioada de timp sa incep sa ma simt bine in preajma lor, uneori acest lucru nu se intampla. Cu Tamlin, ei bine, nici nu se pune problema de asa, totul este diferit. Mult mai intens. Atat de intens incat nu mai pot sa neg ce se intampla intre noi oricat de mult as vrea. Si sincer nici nu mai vreau sa o fac. In seara asta am de gand sa ma bucur de intalnirea cu Tamlin. 

- Pamantul catre Marianne, striga Phoebe fluturandu-si mana prin fata mea ca sa imi atraga atentia. La ce te gandeai atat de intens? ma intreaba ea cu o incruntatura pe chip.

      Inca de cand l-au vazut pe Tamlin in apartamentul meu la bustul gol, amandoi ma privesc sceptici, nemultumiti parca de situatie. Se comporta de parca in apartamentul meu ar fi dormit dracul deghizat si sa pic daca inteleg de ce. Oamenii astia sunt atat de ciudati, cu totii, incat ma intreb daca de cand mi-am pierdut memoria sunt eu mai paranoica sau cu ei chiar se intampla ceva ciudat.Si acum ca veni vorba, nu m-am mai gandit in ultimul timp asa de mult la faptul ca mi-am pierdut o parte din amintiri. Deocamdata totul pare ca a intrat pe un fagas al normalitatii. 

- La nimic important, spun incercand sa par cat mai convingatoare. 

- La Tamlin? Eu tot nu am priceput ce cauta la tine in apartament. 

       Oftez. M-a mai intrebat asta si i-am dat aceeasi explicatie, dar se pare ca nu ma crede. 

- Ti-am mai spus. Era beat aseara cand a venit la usa mea, iar apoi a adormit pe canapea.

       Omit faptul ca mi-a spus ca s-a imbatat din cauza mea si a adormit peste mine, iar de dimineata am avut o discutie interesanta presarata cu cateva saruturi. Bla, bla, bla. Stiu ca prietenele ar trebui sa isi spuna totul, dar nu ma simt inca prea apropiata de ea, chiar daca prietenia noastra dateaza de o perioada de timp, de care eu nu imi amintesc, nu o pot trata inca ca pe o confidenta a mea. Pentru mine e ca si cum totul a luat-o de la inceput, chiar daca pentru ea nu, iar chiar daca o raneste chestia asta, trebuie sa ma inteleaga si pe mine, nu-i asa? 

- Dezbracat? ma intreaba ea ridicand din spranceana pe un ton ce incepe sa ma enerveze.

- Nu e ca si cum era gol, zic eu sec. Nu stiu cand si-a dat camasa jos, iar daca insinuezi ca i-am dat-o eu te inseli. In plus, nu vad care ar fi problema atat de grava.