Fugind de amintiri

Capitolul 17 - "New York"

     Imi termin bagajele cu cateva minute inainte sa se faca ora la care Tamlin urmeaza sa vina sa ma ia ca sa mergem la aeroport. Avand in vedere ca New York-ul se afla la o distanta mare de aici, vom ajunge acolo maine dimineata foarte devreme, la fix ca el sa mearga la o intalnire matinala. Apoi probabil alte cateva intalniri, timp in care eu ar trebui sa il astept pana cand va fi liber sa mergem sa vizitam orasul.

     Sunt nerabdatoare, in principal din cauza ca merg cu el, dar si din cauza ca nu am mai fost vreodata in New York. Dar de ce sa mint, mai mult din cauza ca merg cu el si o sa impartim aceeasi camera timp de trei zile, fapt ce imi face inima sa tresalte de emotie asemenea unei adolescente, facandu-ma sa ma mir de una singura de mine din cauza reactiilor pe care mi le provoaca, transmitandu-mi sentimente pe care nu le-am mai experimentat in trecut. 

    Arunc rapid o privire in oglinda, verificandu-mi tinuta lejera, alcatuita din niste blugi, un tricou si un pulovar, iar in picioare o pereche de tenesi, nestraduindu-ma sa imbrac ceva elegant pe drum. In schimb mi-am luat haine dragute pentru acolo, neascultand indemnul lui Tamlin de a nu lua prea multe lucuri la mine, caci cariera mea de psiholog este abia la inceput si nu imi permit luxul de a cumpara haine noi doar de distractie. 

     Iau geanta de voiaj de pe pat si ma indrept cu ea catre holul de la intrare, chiar in momentul in care se aude o bataie in usa. Trag aer in piept si deschid, cu inima cat un purice, stiind ca in fata mea urmeaza sa se iveasca cel mai frumos barbat pe care l-am vazut vreodata. 

     Si nu gresesc. Sta sprijinit cu o mana de tocul usii, cu o atitudinea nonsalanta care ii este specifica, aratand teribil de sexy imbracat in acelasi stil ca pentru intalnirea noastra, de cealalta mana atarnandu-i o geanta micuta de voiaj.  Ma priveste din cap pana in picioare, analizandu-ma cu ochii lui verzi, precaut ca de obicei. 

     Realizez ca am ramas cu gura deschisa, holbandu-ma la el, aproape curgandu-mi balele si o inchid rapid, pe fata mea formandu-se un zambet la care el imi raspunde instantaneu. 

- Buna, ma saluta si se apleaca sa-mi captureze buzele intr-un sarut ravasitor, iar eu imi dau capul numai decat pe spate, luandu-l in primire la fel de entuziasmata. 

- Buna, raspund eu, departandu-ma cand raman fara aer, privindu-l printre gene, dar el se uita incruntat la geanta din mana mea. 

- Parca iti spusesem sa nu cari prea multe lucruri, spune el. 

- Eu o car, nu tu. In plus, sunt doar lucrurile strict necesare pentru trei zile.

- Am spus, sublinieaza am spus, ca mergem la cumparaturi. 

     Imi dau ochii peste cap, iritata de insistenta lui asupra subiectului haine.

- N-am de gand sa imi iau haine pe banii tai, daca asta vrei sa insinuezi, spun pe un ton rastit, incruntandu-ma eu de data asta, la el.

           Tamlin pufneste si imi ia geanta din mana, apoi ma trage intr-o imbratisare stransa, cufundandu-si capul in parul meu. 

- Hai sa nu ne certam acum, cand nici nu ne-am inceput vacanta, ma roaga el pe un ton impaciuitor. 

- Tu ai inceput, spun oftand si raspunzandu-i imbratisarii si tragand aer in piept pentru a-mi umple narile cu mirosul parfumului sau. Nu pierdem avionul? intreb eu, vazand ca nu da niciun semn de graba. 

- Avionul pleaca cand  vreau eu. 

    Imi dau din nou ochii peste cap. Trebuia sa imi dau seama ca a inchiriat un avion privat. Sau are un avion privat. Habar nu am. Nu l-am intrebat niciodata despre banii lui si nici nu am de gand sa o fac, caci nu ma intereseaza. Tot ce stiu este ca nu am de gand sa fiu o femeie intretinuta. Sa il las sa imi cumpere haine iese automat din discutie.