Fugind de amintiri

Capitolul 4 - „ Cafeneaua"

         Doamna grasuta si cu aparul blond tuns bob ma priveste indignata in timp ce imi povesteste cu patos  cum sotul ei a inselat-o. Strange cu atata putere spatarul canapelei, de parca ar fi colacul ei de salvare sau poate doar un obiect pe care se descarca. Incearca din rasputeri sa il zguduie, sa il faca sa se clatine, incat imi e teama ca nu va mai rezista mult si va ceda, rupandu-se.  Dar cum as putea sa ii spun unui pacient sa nu mai traga de canapea fara sa il jignesc?

      O privesc cu o expresie neutra, intr-un mod cat mai profesional, in timp ce o las sa se descarce inainte sa vina momentul in care sa intervin, dar deja vorbeste de aproximativ 40 de minute in care mi-a oferit o descriere detaliata a amantei sotului, de la culoarea parului pana la firma chilotilor pe care ii poarta si ma intreb cum naiba a reusit femeia asta sa afle atat avand in vedere ca pare normala. Sau parea in momentul in care a pasit pe usa. Apoi a deschis gura si mi-am dat seama ca avea sa fie o mare bataie de cap. 

      La prima vedere pare o femeie draguta, cu varsta intre 40 si 45 de ani, genul ala de educatoare la care ai vrea sa iti duci copilul daca ai avea. Un inger de femeie. Dar acum s-a inrosit toata la fata, grasimea de pe obraji ii tremura si mainile i se misca frenetic intr-o tentativa dubioasa de gesticulare in timp ce scuipa injurii dupa injurii si imi insira o lista infinita de motive pentru care ea nu este vinovata cu nimic de tradarea sotului. Sa mentionez oare ca ii stiu numele complet al amantei, dar al sotului nici nu l-a pomenit?

      Respira din ce in ce mai precipitat, asa ca ma hotarasc ca ar fi momentul sa intervin inainte sa faca un atac de cord si sa moara chiar aici. 

- Deci...spun eu intrerupandu-i triada interminabila.

     Inspira o gura profunda de aer, ceva ce i-a lipsit avand in vedere ca a vorbit ca Eminem in tot acest timp, si isi lasa usor spatele sa se lipeasca de canapea. 

- Ai incercat sa te gandesti si la faptele tale? Actiuni ale tale care l-ar fi putut conduce pe el sa te insele?

     Face ochii mari la mine de parca am intrebat-o ce a aparut prima oara, oul sau gaina?

- Ce vreti sa spuneti, doamnisoara? ma intreaba ea cu o spranceana ridicata. 

     Ce vreau sa spun? Eu cred ca a inteles foarte bine, dar vrea doar sa ma faca sa repet, caci ea se crede Miss Perfectiune si nu a facut nimic gresit in toata viata ei. Pot face pariu pe o mie de dolari ca asta urmeaza sa spuna. 

- Intreb daca v-ati gandit vreodata ca poate si dumneavoastra ati gresit in relatia cu sotul.

      Incepe sa rada apoi ma fixeaza cu o privire criminala, apoi izbucneste.

- Nu m-ati ascultat pana acum?! Am fost nevasta perfecta de cand ma stiu. De douazeci de ani cand suntem impreuna m-am purtat exemplar. Haine calcate la timp, mancare calda in fiecare seara, ce sa mai zic de copiii pe care i-am nascut si crescut cand el era la munca sau mai nou cu amanta! 

      Ma abtin cu greu sa nu imi dau ochii peste cap in fata ei. Cred ca asta e o parte dificila in a fi psiholog. Sa nu te bufneasca rasul sau sa iti dai peste cap la stupiditatile pe care le auzi de la unii oameni. 

- Nu spun ca nu ai fost sotia perfecta din aceste puncte de vedere, dar uneori trebuie sa privim situatia mai amanuntit. O cale spre iertare e sa vedem si cu ce am fost noi vinovati.

- Dar eu nu vreau sa il iert! tipa ea la mine. Nu ma intelegi... 

      Oftez si o privesc cat de bland si intelegator pot.

- Va inteleg perfect. Doar ca intr-o relatie amandoi partenerii fac greseli. De cele mai multe ori nu ne dam seama de ele din orgoliu sau din neatentie, spun eu incercand sa ii explic. Uneori faptele noastre voluntare sau involuntare il conduc pe celalalt spre anumite greseli, unele imorale, cum ar fi inselatul. Si aici el este mai vinovat ca v-a inselat bineinteles, dar se poate sa existe si un lips la dumneavoastra, ceva la care trebuie sa reflectati ca in urmatoarea relatie sa nu mai patiti ceva asemanator.