Fugind de amintiri

Capitolul 9 - „ Dans fierbinte"

- Nu stii ca nu e bine sa accepti bauturi de la straini?

Inima mi se opreste pentru o secunda. Nu este nevoie sa imi intorc capul spre el sa stiu ca se afla pe scaunul din dreapta mea, dar totusi corpul mi se rasuceste usor de la mijloc in directia lui.

Tamlin, imbracat intr-un costum bleu marin care i se muleaza usor pe muschii spatelui si abdomen, mai ales in pozitia in care se afla, sprijinit cu coatele de tejgheaua barului, completat cu o camasa alba, descheiata la primul nasture, lasand la iveala o portiune de piele pe care degetele ma furnica sa intind mana si sa o ating. Parul ii sta ca de obicei, putin ravasit, arata putin mai inchis decat de obicei in lumina scazuta din club , dar este naibii de perfect, toate astea creaza o imagine de ansamblu incredibil de sexy.

Ma sfredeleste cu privirea lui patrunzatoare, ochii lu plimbandu-se de-a lungul fetei mele, iar eu realizez ca deja ma holbez de ceva timp la el. Se pare ca nu sunt singura care a observat asta, caci un suras arogant isi face aparitia pe chipul lui, dar cand priveste din nou catre paharul din fata mea se incrunta si intinde mana, tragandu-mi-l din fata.

- Hei! Ce faci? ma rastesc eu la el, intinzandu-ma la randul meu dupa pahar, dar el il ridica si il intinde in partea opusa, astfel incat sa nu ajung la el si ii face semn chelnerului sa vina sa il ia.

Chelnerul de mai devreme ia paharul trecandu-si sceptic privirea de la unul la celalalt, apoi se indeparteaza.

- Daca este vreun drog in bautura? ma intreaba el.

Imi dau ochii peste cap, iar el se incrunta pentru a doua oara in cateva minute, de data asta din cauza gestului meu.

- Si care e treaba ta? il provoc eu.

Se rasuceste pe scaun catre mine si se apleaca usor in fata, respiratia lui mangaindu-mi obrajii atunci cand incepe sa vorbeasca.

- Tot ce are legatura cu tine este treaba mea, scumpo. Nimeni nu se da la ce este al meu, spune pe un ton serios si apasat.

Incep sa rad si imi dau capul pe spate, buclele satene alunecandu-mi usor de pe umeri. A lui... I-auzi la el. Oricat de incitant suna formularea asta, eu nu sunt a lui.

- Nu sunt a ta, Tamlin, il anunt eu cand ma opresc din ras.

Observ ca este randul lui sa se holbeze la mine, caci ma priveste intr-un mod ciudat, pierdut.

- Poate ca imi doream sa beau acea bautura, continuu eu,

- Nu, nu iti doreai. Nici macar nu iti place, spune el relaxat, iesind din transa din care intrase mai devreme.

Ma stramb la el.

- De unde stii ca nu imi place? Poate imi placea....

- Eh... Acum nu mai avem de unde sa stim daca iti place sau nu, zice el repede. Iti cumpar eu alta.

- Nu accept bauturi de la straini, ii tai eu repede aripile si ma rasucesc in scaun altfel incat sa stau cu spatele la bar, sprijiningu-mi mainile de el in timp ce privesc spre ringul de dans. Il pot vedea cu coada ochiului zambind langa mine si trebuie sa recunosc ca si eu zambesc in sinea mea, dar nu vreau sa vada asta.

Dupa cateva minute de tacere in care tot ce fac este sa privesc in jur lumea agitandu-se in tentative de dans, care de care mai ciudat, in timp ce ii simt inca privirea lui Tamlin fixata pe mine, facandu-ma sa ma simt incomod, de parca as fi dezbracata, Aly se pare ca tocmai si-a amintit ca sunt si eu langa ea, caci in sfarsit isi ia privirea de la domnul absorbit de paharul sau si se intoarce catre mine.

- Te distrezi? ma intreaba ea tipandu-mi in ureche.

Ma crispez si ii raspund printr-o miscare a capului ca da, cu un zambet care probabil nu este foarte convingator, dar oricum cu siguranta ea nu are sa observe asta. Ea ar observa numai daca sotul sau amanta sotului ei ar intra aici, altfel poate aparea un elefant roz ca ei nu i-ar pasa destul de mult incat sa sesizeze.