Scotocesc prin geanta mea de voiaj dupa niste haine potrivite unei plimbari despre care nu stiu niciun detaliu, dar presupunand ca va fi un tur al celor mai populare atractii turistice ale New York-ului, aleg o rochie confortabila, cu o fusta in clos, de culoare albastru deschis care am impresia ca imi scoate ochii in evidenta, pe sub care decid sa imi pun o pereche de dresuri de culoarea pielii pe care le fixez cu ajutorul unui portjartier, care cu siguranta ii va lua ochii lui Tamlin diseara, in caz ca va vrea sa se tina de promisiunea din avion. Ma inrosesc la gandul asta, simtind nerabdarea alergandu-mi prin vene si sper din tot sufletul ca nu va avea sa se razgandeasca , cu toate ca ma indoiesc ca o va face, avand in vedere ca el este mult mai nerabdator decat mine.
Lasand gandurile perverse la o parte, imi fac un dus rapid, avand grija sa nu imi ud parul, pe care mi-l las pe spate, rezumandu-ma doar sa il pieptan putin, iar apoi imi aplic un machiaj simplu, singurul detaliu putin mai strident fiind buzele, pe care aleg sa le dau cu o nuanta de roz mai inchis, spre rosu. In final, imi iau hainele pe mine, in picioare punandu-mi o pereche de espadrile intr-o culoare asemanatoare cu a rochiei, care se leaga deasupra gleznei cu snur, apoi privesc rezultatul in oglinda mare cu rama aurie, sprijinita intr-un picior de acelasi perete pe care se afla si televizorul, chiar langa masuta de toaleta.
Pe mine una ma bucura rezultatul final, care imi da un aer foarte tineresc, nu ca as fi vreo batrana la cei douazeci si cinci de ani ai mei. Brusc, gandul la varsta mea ma trimite cu gandul ca nu stiu cati ani are Tamlin, iar cu toate ca sunt sigura ca nu mai mult de treizeci, punctez in mintea mea sa il intreb mai multe detalii despre asta, plus mai multe alte lucruri despre el, caci insumand tot ce stiu despre el, rezultatul nu este unul prea satisfacator.
Realizez ca aceasta situatie se aseamana cu cea a primei noastre intalniri, eu stand in fata unei oglinzi mari si verificand cum arat cat timp il astept sa vina sa ma ia, dar asta nu stiu daca s-ar considera a doua intalnire sau prima vacanta impreuna. Orice ar fi, ambele variante ma fac sa zambesc cu gura pana la urechi si sa batai de nerabdare.
Si fix atunci, Tamlin isi face in sfarsit aparitia, exact la fix ca de obicei, pasind in camera relaxat in costumul lui elegant ce ii vine ca turnat pe corp, privirea lui atintindu-i-se de a mea in oglinda, aflandu-ma inca cu spatele la el, unde imi si analizeaza vestimentatia, privindu-ma din cap pana in picioare, partea din fata in oglinda.
Isi lasa valiza din piele, in care probabil are dosare si laptopul jos, asta fara sa isi dezlipeasca privirea de a mea, apoi vine agale spre mine, cuprinzandu-mi talia cu bratele pe la spate. Mirosul lui masculin si caldura lui corporala ma invaluie, iar eu ma relaxez si imi las capul pe umarul lui, sustinandu-i inca privirea.
- Arati minunat, spune si se apleaca sarutandu-mi usor gatul, iar eu imi rasucesc capul dorindu-mi mai mult, si anume un sarut pe buze, pe care nu ezita sa mi-l ofere, limba lui impletindu-se rapid cu a mea, in dansul lor senzual specific, de fiecare data atat de intens incat imi scapa un geamat usor.
- Trebuie sa astepti doua minute sa ma schimb si eu , iubito, zice si se dezlipeste de mine, aruncandu-mi unul din zambetele lui strengare cand ma aude oftand de dezamagire.
Ma asez pe fotoliu, privindu-l cum se schimba, felul cum muschii i se contracta cand isi trage un tricou polo peste cap lasandu-mi gura apa. Tot la fel de repede pe cat i-a fost inlocuita camasa ii sunt inlocuiti si pantalonii de costum, cu o pereche de blugi, iar pantofii rigizi cu o varianta mai sport. Abia cand il privesc din nou ca ansamblu realizez ca tricoul lui este tot intr-o nuanta de albastru deschis si incep sa chicotesc asociandu-ne cu unul din cuplurile alea care mi se pareau ciudate pana acum. Gestul meu ii atrage imediat atentia, privindu-ma cu o spranceana ridicata, asteptand o explicatie.
CITEȘTI
Fugind de amintiri
RomanceMarianne și a pierdut orice amintire din ultimii doi ani în urma unui accident învăluit în aceeași ceață a uitării. Renunță la a mai încerca să reconstruiască puzzle-ul care este chiar trecutul ei și se muta în alt oraș pentru a-și continua viaț...