Fugind de amintiri

Capitolul 6 - „ Noi vechi prieteni"

- Ti-am spus si mai devreme, Marianne. Te plac foarte mult. Te dorec. Si o sa te am. Nu imi pasa de altcineva.

      In pofida expresiei lui serioase, ma bufneste rasul. 

- Crezi ca o sa ma culc cu tine din atat? Ai vise prea mari, domnule arogant. 

       Maraie la mine si isi lasa furculita pe farfurie, aplecandu-se peste masa ca sa fie mai aproape de mine. Din nou, incearca sa ma intimideze cu privirea lui, dar nu o sa ii mearga.

- Tamlin. Ma cheama Tamlin. 

       Il expediez cu mana si intorc la omleta mea.

- Putin imi pasa cum te cheama.

- Oh... Eu cred ca stii foarte bine, dar incerci sa imi rezisti. Dar o sa te fac eu sa cedezi, scumpo. 

         Doamne, el chiar crede ca o sa ma culc cu el atat de usor. Da, este sexy. Incredibil de sexy. Dar nu am de gand sa fiu jucaria lui. Nu in viata asta, arogantule. 

- Nu prea cred, spun eu sigura pe mine. Mai bine ai pleca.

      Ma ridic de pe scaun, sugerandu-i ca ar trebui sa faca si el la fel. Intelege mesajul si se ridica, dar nu porneste catre usa, ci spre mine. Ma dau automat un pas inapoi ca sa maresc distanta dintre noi, acum miscorata de el, iar el se opreste lasandu-mi spatiul dorit, care este inca prea mic si imi da o stare de agitatie pe care imi doresc sa nu o am in preajma lui, dar pe care habar nu am cum sa o infranez. Habar nu am de ce ma simt asa in jurul  lui. Trupul meu parca incepe sa vibreze cand se apropie, strigandu-l sa se apropie tot mai tare. Dar nu. Nu ii voi da ce vrea. Fii stapana pe tine, Marianne. E doar un fustangiu. Asta ti-a dovedit pana acum.

- Asta suna ca o provocare. Ti-am spus ca imi plac provocarile? 

- Nu e nicio provocare. NU MA INTERESEZI. In cate limbi este nevoie sa iti spun? 

      Face inca un pas, anuland distanta dintre noi. Acum trupurile noastre se afla la distanta de doar cativa centimetri, iar respiratia lui fierbinte imi mangaie fruntea. As vrea sa imi ridic mainile si sa il imping mai in spate, dar ceva ma opreste. De parca trupul meu nu vrea sa raspunda comenzilor pe care i le dau. 

- Trupul tau spune altceva, iubito, zice el inclinandu-si capul ca sa imi surprinda privirea.

       Strang din ochi si imi adun puterile tragand aer in piept, apoi  imi ridic mana, cu care ii imping pieptul. Dar el este tare ca o stanca si nici macar nu se clinteste. 

      Ma face sa icnesc in momentul cu care ma apuca de talie si imi lipeste partea din fata a corpului de a lui. 

      La dracu! Ii simt fiecare muschi mulandu-se de-a lungul trupului meu, iar sanii mei se preseaza de el, iar umflatura din pantalonii lui care imi apasa abdomenul imi transmite ca si el ii simte. 

      Ma priveste zambind in coltul gurii printre gene, aplecandu-si capul din ce in ce mai mult catre fata mea in ritm lent. 

- Ce crezi ca faci? il intreb eu incepand sa ma zbat si dandu-mi capul pe spate ca sa imi indepartez fata de el.

      Isi inteteste stransoarea, refuzand sa imi dea drumul si ma priveste cu un zambet crescand. 

- Nu iti place? ma intreaba el mimand o expresie inocenta.

- Nu! Da-mi dracului drumul sau te lovesc in cel mai pretios loc al tau! il amenint, iar el incepe sa chicoteasca.

      Sangele imi circula prin vede cu rapiditate, pulsul meu luand-o razna. Vreau sa ma lase. Sa imi dea drumul. Nu vreau sa ma faca sa ma simt asa. Nu vreau sa il doresc. Sa ii dau dreptate chiar daca are al dracului de multa. Nu cred ca vreodata un barbat mi-a provocat starile astea.