douăzeci și doi

342 61 6
                                    

Hoseok l-a văzut pe Jimin rezemat de mașina sa când a ieșit din grădiniță. Dezamăgirea a apărut pe fața lui când nu a văzut nicio vânătaie sau rană pe fața blondului. Spera ca iubitul său să-l fi aranjat, deoarece chiar voia răzbunare pentru momentul pentru care Jimin l-a distrus.

Jimin i-a apucat mâna și l-a împins pe scaunul copilotului, Hoseok scoțând un sunet mic de durere. "Mă doare, idiotule." S-a plâns roșcatul frecând locul în care s-a lovit.

"Spune-mi ceva ce nu știu, baby." A spus Jimin când a intrat în mașină și a sărutat ușor buzele lui Jimin. "Am o surpriză pentru tine."

Hoseok a oftat lung, nevrând să afle ce surpriză îi pregătea blondul. Știa că Jimin nu era o persoană care să facă surprize plăcute, iar după ce s-a întâmplat azi la prânz, nu mai avea chef să-i tolereze acțiunile.

Mâna lui Jimin și-a făcut loc pe coapsa lui Hoseok și a început să o mângâie ușor de jos până sus. Față de data trecută, acel sentiment pe care i-l creea mâna lui Jimin îi plăcea. Nu era ceva sexual. Era ceva ce îi oferea o emoție calmă. Îl calma, iar în acel moment avea nevoie de ceva care să-l calmeze.

"Unde mergem?" A întrebat Hoseok când a văzut străzile necunoscute. Erau undeva pe la peruferia orașului, loc în care nu a fost niciodată, deoarece acolo se aflau multe depozite goale pline de fabrici de droguri, deoarece lucrurile ilegale erau în plină desfășurare în locuri ca acelea, pentru că nimeni n-ar fi îndrăznit să facă controale acolo.

"E un loc special mie." Hoseok a rămas șocat, deoarece pentru prima dată vedea o licărire în ochii lui Jimin când vorbea de lucruri care nu erau legate de sex. Înseamna că acel loc chiar era special pentru el.

Au ajuns în fața unui depozit vechi complet abandonat, iar Jimin a coborât din mașină și a deschis ușa lui Hoseok, ca mai apoi să-l ajute să coboare. Ce se întâmplase cu acel Jimin care îl arunca în mașini și care îl lua pe sus cu forța?

Hoseok a strâns puternic mâna pe care Jimin i-o întinsese când un val de aer rece a trecut pe lângă el. Jimin l-a tras mai aproape de el și au continuat să meargă ușor pe scările ce duceau pe acoperișul depozitului.

Jimin se simțea nesigur. Era prima dată când aducea pe cineva în locul lui special și se simțea ca și cum ar fi înșelat acel loc. Acela era locul în care el avea limite și își limpezea mintea. Acela era locul în care se gândea și răzgândea la anumite acțiuni ale sale. În acel loc putea fi el însuși, fără a-și mai aplica masca de copil răsfățat și de bani gata. Acolo putea să plângă în liniște fără ca nimeni să-l judece. Acolo putea fi el, Park Jimin, nu Chris.

Au ajuns pe acoperiș în sfârșit după ce au urcat mai bine de cinci etaje, iar lucrul de care Hoseok n-a băgat de seamă era că ei încă se țineau de mână, iar Jimin simțea cum lacrimile îi umpleau ochii, deoarece acel loc îl făcea mai sensibil decât de obicei, iar faptul că Hoseok continua să-l țină de mână, l-a mișcat complet.

______________

______________

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
seul drift ||yoonminseok||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum