Am fost numită cu puțin timp
în urmă regina cărților istorice din perspectiva unui cititor. Total departe de adevăr, din moment ce sunt atâția alți autori și scriitori care fac asta de o viață întreagă.
Titlul și complimentul m-au flatat oricum și îți mulțumesc pentru ele. Dacă am reușit să vă fac curioși în legătură cu istoria și dacă această carte a fost primită atât de bine, vă promit solemn că o să mai urmeze romane istorice după ea.
Acelea vor fi însă fără fantezie, căci autenticitatea e ceva ce mă încântă.
Și abia aștept! Căci sunt atâtea figuri despre care se știu atât de multe, dar despre care nu se scrie nimic și sunt subestimate din cauza altora care le eclipsează!
Și n-am cuvinte să descriu
ceea ce se află la media! :)
35. Ața ruptă
Franciszka nu avusese niciodată nimic în întreaga ei viață.
Nimic al ei. Nimic care să-i aparțină.
Nimic care să o ocrotească și pe nimeni care să o pună la adăpost.
Până la el.
Era nebunie curată și știa asta, dar nu îi putea porunci acelei părți din ea care se destrăma în prezența lui.
Tot ceea ce se afla acum în jurul ei – încăperi fastuoase, servitoare, rochii și bijuterii – i se datora lui.
O ridicase de la rangul de nimic și o preschimbase în ceva.
Iar dacă să recunoască asta o preschimba într-o femeie slabă, atunci așa să fie!
Era roasă de invidie și gelozie – i se părea absolut firesc. Cum de unora li se oferea totul pe tavă și altora nici măcar un fir de praf?
Pesemne că Lucrezia nu vărsase o singură lacrimă în întreaga ei viață. Nu plânsese vreodată, căci nici nu ar fi avut de ce. Era o femeie născută în purpură și tesături din aur. Avea absolut tot ce-i poftea inima! Nu-i lipsea nimic, iar viața ei era desăvârșită. Deci pentru ce să-și irosească lacrimile prețioase?
Căci Franciszka nu simțea nici măcar un strop de remușcare pentru felul în care o umilise atunci, în pragul capelei.
Trandafirul neprețuit al Valahiei intrase pe porțile acelui regat și îi zguduise orânduiala din temelii.
Din stăpâna castelului – căci asta era o metresă, cu toate că nenumită oficial – Franciszka se trezise brusc transformată de apariția Lucreziei în cealaltă femeie.
Era asta drept?
Ce avea acea fătuca asta să-i ofere în afară de un titlu și sângele ei valoros? Putea ea să conducă o țară, să țină în mână frâiele puterii după ce se lăsase călcată în picioare de o amantă?
Asta era Lucrezia! O lașă plângăcioasă, care nu făcea nimic niciodată și părea chiar să fie inutilă în treburile soțului ei!
Îl cunoștea ea? Îi știa obiceiurile? Știa cum să-l aline sau cum să-i vorbească atunci când era împovărat?
CITEȘTI
Prințesa Diavolului
Vampier|Prințesa Diavolului| Lucrezia ar face orice i-ar sta în putere pentru a-și apăra poporul și a pune la adăpost Neamul Cantacuzinilor. E datoria ei în calitate de moștenitoare și și-ar încredința sufletul până și Necuratului. Dar Iadul nu...
